Legume

Andivă

Anghinare

Conține cantități importante de fibre, fier și vitaminele A, B, C. Pentru preparare, se elimină solzii de la bază, se taie vârful și se scoate cu o linguriță miezul pufos. Se gătește fiartă sau la cuptor, cu parmezan ras și usturoi. După ce e gătită, se consumă doar partea cărnoasă din interior și de pe solzi.

Ardei gras

Ardei gras roșu

Ardeiul gras e bogat în antioxidanți, o bună sursă de vitamine (A și C) și este recomandat în timpul dietelor de slăbire.

Ardei iute

Ardei iute Jovial

Ardei iute specific românesc, colorat în nuanțe ce variază între galben și roșu. Ardeii galbeni sunt ajunși la maturitatea de consum, iar cei roșii au ajuns la maturitate deplină. Sunt bogați în vitaminele A, C, K1, B6 și sunt o sursă bună de cupru, fier și potasiu. Ardeii iuți nu depășesc lungimea de 23 cm și au o iuțime medie.

Bamă

Bob

Broccoli

Cartofi

Castravete

Castraveți Fabio

Sunt o sursă bună de vitamine (A, C și K) și minerale, având puține calorii. Datorită conținutului ridicat de apă, castraveții contribuie la detoxifierea organismului. Salatele cu castraveți se păstreazã mai crocante dacă aceștia sunt tăiați pe lungime și li se elimină miezul folosind o linguriță.

Ceapă

Ciupercă

Ciuperci Champignon

Bogate în potasiu și fosfor, ciupercile Champignon pot asigura 20-40% din doza zilnică recomandată de cupru. Sunt o sursă bună de vitamina D, fiind un înlocuitor potrivit pentru carne. Pot fi consumate crude sau gătite.

Conopidă

Dovleac

Dovlecel

Are puține calorii și este bogat în fibre, vitaminele A, C, B1, B6 și B12, mangan, zinc, potasiu și fosfor. Nu se consumă doar gătit, ci poate fi adăugat și crud în salate, iar cel de dimensiuni mici și medii, nu trebuie curățat de sâmburi. Este ideal în dietele de slăbire.

Fasole

Gogoșar

Gulie

Hrean

Leurdă

Linte

Lobodă

Mazăre

Măcriș

Morcov

Nap

Păstârnac

Pătrunjel

Praz

Ridichi

Ridichi roșii

Sunt bogate în vitamine de tip B și în vitaminele A, C, E și K, și o sursă bună de calciu, cupru și magneziu. Ridichile roșii au proprietăți diuretice și stimulează digestia datorită conținutului de fibre.

Roșie

Roșii

Roșiile sunt o sursă bună de antioxidanți și vitamine (A și C). Își păstrează gustul mai bine dacă sunt ținute la temperatura camerei.

Roșia de Buzău

Roșie dintr-un soi tradițional românesc foarte apreciat, creat în 1976, sunt mari și zemoase, având un conținut mare de minerale, vitamine (A, B, C și E), licopen și carotinoizi.

Roșii cherry premium

Roșiile cherry crude sunt bogate în vitaminele A și C, fiind benefice pentru vedere și ten. Indiferent de soiul lor, roșiile își păstrează gustul mai bine dacă sunt ținute la temperatura camerei

Salată

Salată Iceberg

Are un conținut scăzut de calorii, gustul său este dulceag, iar textura sa este crocantă. Salata iceberg rezistă mai mult acasă dacă e împachetată într-un prosop de hârtie și apoi într-o pungă de plastic înainte să fie pusă în  frigider.

Salată Romană

Salata romană sau romaine are frunze lungi și crocante, cu un gust mai pronunțat și ușor amărui. Este o sursă bună de vitamina K, vitamina A, folați, fibre și magneziu. Se folosește cel mai adesea pentru prepararea salatei Cezar, dar poate fi preparată și pe grill împreună cu parmezan și sos.

Sfeclă roșie

Spanac

Sparanghel

Sparanghel verde

Nu conține colesterol și poate fi integrată în dietele de slăbire.

Este o sursă bună de vitamina K, vitamina C, folați, vitamina A și potasiu. Ajută la îmbunătățirea sănătății osoase și are însemnate proprietăți antioxidante și diuretice. Sparanghelul se servește crud sau preparat la tigaie, în abur, la cuptor ori pe grătar.

Sparanghel alb/violet

Sparanghelul verde și cel alb sunt una și aceeași plantă, diferența fiind că cel alb crește doar în pământ și în absența luminii soarelui și a clorofilei nu capătă culoarea verde. Sparanghelul alb are gustul mai delicat și mai dulce decât cel verde. Este mai gros și mai fibros, de aceea, trebuie gătit (fiert, copt sau pus pe grătar) înainte de a fi consumat.

Ștevie

Țelină

Urzică

Usturoi

Varză

Vânătă

I se mai spune și mărul dragostei sau planta ou. Vinetele conțin circa 95% apă și sunt recomandate pentru hidratarea și detoxifierea organismului. Dacă sunt sărate și lăsate câteva minute, vinetele vor absorbi mai puțin ulei, iar dacă au un gust amărui, acesta se va diminua. Vinetele pot fi prăjite sau coapte.

- Rădăcinoasele, cum sunt mocovul, pătrunjelul, păstârnacul, sfecla și ridichea de iarnă, se pot păstra în condiții foarte bune în timpul iernii în pivnițe sau gropi în pământ, în boxele din bloc etc.

- Sfecla roșie, păstârnacul, napii sunt rădăcinoase mai rezistente și pot fi păstrate în cămări și pivnițe, în grămezi sau în cutii.

- Morcovii, țelina, pătrunjelul, care sunt mai sensibile, se păstrează în cămări, pe stelaje și polițe, sau în pivnițe uscate, fiind stratificate în nisip. În nisip, pătrunjelul și țelina se pot așeza fie în picioare, fie culcat, cu condiția să fie foarte bine aleși înainte și controlați din când în când pentru a vedea cum se păstrează.

- În gospodăriile în care nu există pivnițe, mai ales la orașe, morcovii, pătrunjelul, păstârnacul, napii și țelina se pot păstra în lăzi de nisip, în cămări bine aerisite.

- De asemenea, se poate folosi o metodă care dă rezultate și păstrează în stare bună legumele: se înfășoară fiecare legumă în hârtie albă după care se pune în ziar sau material plastic. Apoi sunt așezate în cămară sau în locuri uscate și răcoroase (pe balcon). Această metodă poate fi folosită și pentru celelalte legume.

- Pregătirile pentru păstrarea cartofilor trebuie să înceapă imediat după recoltare, când se țin o zi-două la soare, ca să se usuce puțin. Cartofii care sunt loviți sau stricați se aruncă. În general, cartofii se păstrează în aceleași condiții și încăperi ca și rădăcinoasele, adică în grămezi, în lăzi sau în locuri special amenajate în pivniță. Între grămada de cartofi și pereții pivniței este bine să se pună un strat de paie, pentru a-i feri de umezeală. Dacă există o cantitate mai mare de cartofi care se dorește a fi păstrată pentru iarnă, aceasta poate fi păstrată în gropi special făcute pentru depozitare. Pentru a se feri de apă, cartofii păstrați în gropi se pun pe paie și se acoperă cu un strat de pământ. Cea mai bună temperatură de păstrare a cartofului este între +1 grad și +3 grade C.

- Ceapa care se dorește a fi păstrată în stare proaspătă trebuie să fie bine coaptă, învelită în frunze și uscată. Aceasta se păstrează în camere speciale, în cămări sau în podul caselor, în straturi de 25-40 cm grosime, care, în timpul iernii se acoperă cu pături, rogojini, paie etc.

- Ceapa se mai poate păstra și în lăzi sau ladițe din șipci, în locuri uscate și ferite de ger. Dacă va fi astfel depozitată în timpul iernii, ceapa nu va îngheța, cu singura condiție să nu fie mișcată din locul ei în timpul gerului.

- Se mai poate păstra în cămări, legată de o funie (așezată pe surporturi speciale sau atârnată în cui). Arpagicul se păstrează la fel ca și ceapa pentru consum, în straturi de 15-20 cm. Temperatura de păstrare este cuprinsă între -3 grade și 0 grade C sau 18 grade C până la 20 grade C, iar umiditatea aerului între 60-65%.

- Usturoiul este mai sensibil la ger, de aceea trebuie păstrat în locuri în care temperatura nu scade sub 0 grade C. Dacă este înghețat, nu mai poate fi folosit, prin urmare nu își mai revine. Metodele de păstrare sunt aceleași ca la ceapă.

- Prazul poate fi păstrat în magazii, sub șoproane sau în curte. El se așează în picioare în șanturi până aproape de locul unde dau frunzele, după care se acoperă cu pământ. În timpul gerurilor mari, prazul astfel depozitat se acoperă cu paie, pleavă sau coceni. Mai poate fi păstrat stratificat în lăzi, în pivnițe sau în bordeie, așezat în nisip.

- Recoltarea verzei destinată păstrării se face toamna, cât mai târziu. Varza se poate recolta fără rădăcini și aceasta este metoda cea mai folosită. Se poate însă recolta și cu rădăcină, pentru a fi păstrată în locuri speciale, îngropată în nisip sau atârnată de o stinghie de tavan. După recoltare, se aleg numai căpățânile mari, îndesate, sănătoase, iar frunzele exterioare înfoiate se îndepărtează. Acestea se așează în beciuri sau cămări, pe polițe special amenajate sau pe stelaje, în straturi groase de 4-5 căpățâni, așezate în forma de șah. Varza se mai poate păstra proaspătă în pivnițe sau bordeie așezate una lângă alta, cu rădăcina îngropată în pământ sau în nisip jilav, sau atârnată de stinghii sau grinzi de beci. Temperatura cea mai bună de păstrare este între 0 grade și 1 grad C, iar umiditatea aerului de 95-98%.