Dulceață de gutui rase

3 borcane de dulceață de gutui rase

Ingrediente

500 g gutui rase, 400 g zahăr (nu mai puțin de 250 g), ½ lămâie.

Opțional: ½ baton de vanilie (sau 1 linguriăță extract de vanilie sau 1 plic zahăr vanilat Bourbon), 1 bucățică mică de 1 cm de baton de scorțișoară.

Mod de preparare

Gutuile se curăță de puf și se spală foarte bine. Se lasă la uscat. Pentru sirop se pun 3 felii de lămâie, se stoarce zeama din restul jumătății de lămâie, zahărul și 100 ml apă într-o tigaie adâncă sau într-o cratiță mai largă. Se lasă totul să fiarbă până ce s-a legat un pic. Se rad repede gutuile, cu tot cu coajă (Coaja lor este gustoasă, sănătoasă și conține o mare parte din agentul natural de gelifiere – adică pectină). Rasul gutuilor dureaza doar 3-4 minute.

Fiecare gutuie rasă se adaugă imediat în sirop și se amestecă bine. Se pune tot acum și zahărul vanilat Bourbon. Opțional posat adăuga și un pic de scorțișoară. Se lasă această dulceță la fiert, timp de exact 1 minut (cronometrat din momentul în care ajunge din nou la fierbere). Se stinge focul, se trage cratița deoparte și se acoperă cu un ștergar umed. Se lasă să se răcească 15 minute. După ce s-a răcorit se pornește din nou focul (mediu) și se aduce iar la fierbere pentru 1 minut. Și se stinge din nou focul și se acoperă cratița cu ștergar umed. Am repetat această operațiune de 4 ori (în total). După fiecare fierbere/răcorire dulceața devine tot mai legată.

Se acoperă din nou vasul cu un ștergar curat umed și se lasă totul la răcit. Dacă s-au utilizat batoane de vanilie sau scorțișoară, se extrag acum din cratiță. Nu se fierbe dulceața mai mult de atât deoarece se va întări în borcane și va putea fi tăiată în felii cu cuțitul. Se toarnă dulceața în borcănele, se înfiletează capacele și se pun în cămară.

 

Dulceață de mure cu vanilie

1,8 kg dulceață de mure

Ingrediente

1 kg mure frumoase, coapte, 1,200 kg de zahăr tos, 180 ml apă, zeama stoarsă de la o lămâie, 1 baton de vanilie (miezul și păstaia) sau 2 plicuri de zahar vanilat.

Mod de preparare

Într-o cratiță largă, cu pereți mai înalți, se pune zahărul, cei 180 ml de apă rece și zeama de la o lămâie. Se despică păstaia de vanilie, se rade miezul parfumat și se așează atât batonul, cât și miezul, în cratița cu zahăr. Se pune cratița la foc mare și se fierbe acest sirop 6 minute (cronometrate din momentul în care începe să fiarbă). Se supraveghează mereu oala cu sirop ca să nu se caramelizeze. Când siropul s-a legat se toarnă în el murele. La început vor sta la suprafață. Se amestecă cu grijă ca să nu se strivească murele. Se aduce la fierbere la foc mare și se cronometrează 10 minute din momentul în care a început să fiarbă. Se reduce focul, pentru că dulceața începe să se umfle. Se culege mereu spuma formată la suprafață. Nu trebuie să fiarbă mai mult, pentru că siropul se va mai lega după răcire. După 12 minute de fierbere se stinge focul, se acoperă cu un ștergar de bucătărie, udat cu apă rece și stors. Se lasă cratița acoperită, până s-a răcit complet. În acest interval de timp fructele absorb siropul din jur și devin sticloase. Dupa răcire îndepărtează batonul de vanilie.Se umplu umplut borcanele cu dulceața de mure rece și se înfiletează capacele. Se păstrează în cămară.

Dulceață de pere

4 borcane de 350 ml cu dulceață de pere.

Ingrediente

1 kg de pere, 1 kg zahăr, 50 ml apă, zeama de la 1 lămâie, vanilie (2 plicuri zahăr vanilat sau ½ baton de vanilie sau 1 linguriță extract)

Mod de preparare

Perele pentru dulceață sunt pere mai tari, nu foarte dulci, dar aromate (Cele moi se fac terci - sunt bune pentru gem sau nectar), pentru că își păstrează textura și consistența. Se pot lăsa cu coajă sau se decojesc în strat subțire, cu peelerul.

Se spală bine perele și se scot cotoarele. Imediat după curățare se stropesc cu zeamă de lămâie, pentru a rămâne albe (pentru a nu se oxida).Se taie perele în cubulețe cu latura de circa 2 cm sau se rad pe răzătoarea mare. Se face un sirop din zahăr, apă și restul de zeamă stoarsă de lămâie. Se lasă să fiarbă circa 5 minute, împreună cu vanilia (zahărul vanilat). Se adaugă perele și se lasă să clocotească timp de 5 minute (cronometrate din momentul în care dulceața a ajuns din nou la fierbere). Se stinge focul, se pune cratița deoparte ca să se răcească, acoperită cu un ștergar curat, bine udat cu apă rece și stors. După răcirea completă (care durează niște ore bune) se scot perele cu o paletă perforată și se pune din nou siropul la fiert, până se îngroașă. Când siropul are consistența mierii (dra nu caramelizat) se adaugă din nou fructele în el și se lasă totul la fiert 5 minute (calculate din momentul în care dulceața ajunge din nou la fierbere). Apoi se lasă dulceața la răcit, acoperită cu un ștergar umed. S-a repetat operațiunea de răcire și fierbere a dulceții încă o dată deoarece perele au fost foarte tari. Dacă se folosesc pere mai moi se oprește fierberea când acestea încep să devină ușor translucide. După răcirea completă, dulceața poate fi pusă în borcanele sterilizate și se înfiletează capacele. Se păstrează până la 5 ani în cămară.

 

Dulceață de piersici sau nectarine

5 borcane de 400 ml de dulceață de piersici sau nectarine

Ingrediente

1,5 kg de piersici (cântărite fără sâmburi), 1 kg zahăr, zeama de la 1 lămâie și ½ lămâie tăiată felii.

Mod de preparare

Piersicile se spală, se șterg și se taie felii. O piersică se taie, mai întâi în două, apoi în sferturi și fiecare sfert în două. Apoi feliile se taie în 2-3 bucăți mai mari. Puteti folosi si nectarine. Piersicile se pot curăța de coajă sau nu, în funcție de dorință. Direct în cratița în care se face dulceața se pun piersicile și zahărul. Se taie felii o jumătate de lămâie iar din restul (jumatatea rămasă și o lămâie întreagă) se stoarce zeama. Se amestecă totul cu grijă și se pune capacul peste cratiță. Se lasă să stea două ore. În acest timp fructele vor lăsa zeama din pulpă. Se pune cratița cu fructe pe foc mediu și se lasă totul să fiarbă, amestecând ocazional. Din momentul în care au început să fiarbă, se mărește ușor flacăra și se mai lasă pe foc încă 10 minute, amestecând ocazional, cu grijă să nu se zdrobească. Se ia cratița de pe foc, se acoperă cu un ștergar ud, bine stors, și se lasă să se răceasca o oră. Între timp siropul s-a făcut roșiatic, bucățelele de piersici ușor transparente, translucide, fructele absorb siropul dulce din jur și se confiază. Se pune din nou tigaia pe foc și se lasă din nou să fiarbă, de data aceasta amestecând încontinuu, timp de 15 minute (la foc mediu) calculate din momentul în care a început din nou să fiarbă. Se acoperă din nou cratița cu un ștergar umed și se lasă să se răcească complet.

După răcirea completă, dulceața se așează în borcanele sterilizate și se închid cu capacele bine înfiletate (sterilizate și ele).

Dulceață de zmeură

1,5 kg dulceață de zmeură

Ingrediente

1 kg zmeură frumoasa (boabe neterciuite), 1 kg zahăr tos, 150 ml apă, zeama de la o lămâie.

Mod de preparare

Se cântărește mai întâi zmeura. Zmeura nu se spală, pentru că e foarte delicată și fragilă și se terciuiesc boabele. În funcție de această cantitate de fructe, se cântărește zahărul. Se pune zahărul într-o cratiță largă cu pereți mai înalți (dulceața se umflă la fiert) și apă rece (150 ml de apă la 1 kg de zahăr). Se stoarce zeama de lămâie și se toarnă peste zaharul umectat din cratiță. Se pune cratița la foc mare și se urmărește ca zahărul să se dizolve și să fiarbă siropul. Se lasă la fiert 5-6 minute (la foc mare), începând din momentul în care a început să clocotească. Când siropul a fiert suficient și s-a legat (fără să devină gălbui-caramelizat) se adaugă zmeura. În prima fază ele plutesc la suprafața siropului fierbinte. Focul se păstrează mare sub cratiță. După câteva minute, dulceata ajunge din nou să fiarbă. Se supraveghează fierberea și se amestecă cu mare grijă. Când ajunge iarăși la fierbere se reduce focul, se culege spuma care s-a format la suprafață și se mai lasă 15 minute, începând din acest moment. Se oprește focul, se ia cratița deoparte și se acoperă imediat cu un ștergar curat de bucătarie, bine udat cu apă rece si stors. Se lasă să se răcească complet. Acesta este timpul necesar ca boabele de fruct să absoarbă soluția de zahăr din jur și să se confieze. Ele devin grele și translucide. Se umplut borcanele, se înfiletează capacele și se pun în cămară.

Dulceață din flori de salcâm

Ingrediente

350 g flori de salcâm (cântărite după curățire), 750 g zahăr, 750 ml apă, 1 lămâie, 1 baton de vanilie (1 plic zahăr vanilat, extract de vanilie).

Mod de preparare

Florile de salcâm trebuie să fie deschise, dar nu ofilite. Fiecare floare se scoate de pe tijă și se curăță de insecte sau alte corpuri străine. Florile se spală cu apă rece (2-3 ape), se scurg bine și se zvântă pe un ștergar (chiar scoase 20 de minute la soare).

Pentru sirop se amestecă zahărul, apa, miezul de la un sfert de baton de vanilie (½ linguriță extract sau 1 plic de zahăr vanilat) și 2-3 felii de lămâie. Restul lămâii se stoarce și se strecoară de sâmburi. Sucul de lămâie obținut se adaugă și el în sirop. Se pune cratița la fiert aproximativ 12-15 minute, până se formeaza siropul, dar fără să se caramelizeze. După ce siropul s-a îngroșat, se adaugă florile de salcâm. Se amestecă ușor și se pune iar la fiert, maximum 4-5 minute. Florile se înmoaie și absorb siropul din jur.

Se acoperă cratița cu un ștergar de bucătărie, udat și stors, și se lasă dulceața din flori de salcâm să se răceasca.

Dulcețurile se îmbuteliază reci, iar gemurile și marmeladele se așează fierbinți în borcane. După ce dulceața s-a răcit complet o putem transfera în borcane. Feliile de lămâie pot fi lăsate în dulceață sau pot fi scoase, după dorință.

Florile de salcâm (acat) sunt albe, delicate și foarte parfumate, dispuse în forma de ciorchini. Se pot mânca si crude. Dulceața de salcâm este foarte dulce și foarte consistentă. Se consumă ca o delicatesă, în cantități moderate.

 

Dulceață din petale de trandafiri de Damasc (Rosa X Damascena)

100 ml de dulceață din petale de trandafiri de Damasc (Rosa X Damascena)

Ingrediente

6 flori mari de trandafir, 500 g zahăr, 30 ml suc de lămâie, 100 ml apă.

Mod de preparare

Se spală trandafirii și se scutură. Se scot petalele cu grijă să nu se rupă. Dacă partea de jos a petalelor este foarte groasă, aceasta se desprinde. Într-o crăticioară se pune la fiert apa cu sucul de lămâie și zahărul, timp de 2-3 minute. Se pun petalele într-o cratiță largă (tigaie) și se toarnă siropul fierbinte peste ele. Se pune cratița pe foc mic (cu capac) și se se lasă doar cât să dea un clocot mic (10 secunde), apoi se stinge focul. Se lasă totul la răcorit sub capac. Se scot petalele cu o spumieră și se mută într-un bol. Se pune siropul înapoi la fiert, la foc mic, până a scăzut bine și a devenit de consistența mierii, cu grijă să nu se caramelizeze. El se va mai îngroșa și după răcire. Se adaugă petalele înapoi în siropul fierbinte și se lasă să dea un clocot de 10 secunde. Acum consistența dulceții de trandafiri este deja cea dorită, siropul este foarte bine legat.

Se așează în borcănele închise cu capac cu filet și se pune în cămară. Dulceața de trandafiri poate fi adăugată și peste o cupă de înghețată de vanilie sau în diferite creme de tort sau prăjituri.

Gem de caise fără zahăr

Este, de fapt, o marmeladă de caise preparată cu adaos de pectină naturală și fructoză extrase din mere proaspete. Merele au atât rol de îndulcitor natural cât și de liant sau agent de gelificare. Pectina este mai concentrată în merele verzi (necoapte) decât în cele coapte dar, în cazul de față, se aleg mere potrivit de coapte: nici chiar verzi dar nici foarte dulci.

700 g marmeladă de caise fără zahăr

Ingrediente

Decoct de mere cu pectină naturală

2,5 kg mere potrivit de dulci, zeama de la 1 lămâie.

Pentru gemul de caise

500 g caise cântărite după curățarea de sâmburi, 750 g decoct de mere.

Mod de preparare
Decoct de mere cu pectină naturală

Se prepară un decoct (fiertură) pornind cu mere întregi, de la care se folosește atât sucul proaspăt stors cât și cojile și cotoarele. Acestea din urmă conțin cea mai mare cantitate de pectină – acel gelifiant natural care ajută la „legarea” gemului sau dulceții. Merele au atât rol de îndulcitor natural, cât și de liant sau agent de gelificare. Pectina este mai concentrată în merele verzi (necoapte) decât în cele coapte dar, în cazul de față, important este conținutul lor de fructoză (dulceața lor), așa că se aleg mere potrivit de coapte: nici chiar verzi dar nici foarte dulci. Se spală merele și se îndepărtează codițele. Se decojesc merele în strat subțire cu un peeler, apoi se feliază cu dispozitivul special care îndepărtează și cotorul. Într-o cratiță se pub cojile și cotoarele. Separat se pun feliile de măr. Se folosește un storcător lent pentru a presa feliile de măr decojite (poate fi și cu centrifugă). Se obțin circa 1,5 l de suc natural de mere, care se amestecă imediat cu zeama stoarsă de la o jumătate de lămâie (are rol antioxidant). Cantitatea de suc natural obținută variază în funcție de cât de zemoase sunt merele și de performanțele aparatului de stors (juicer). Se toarnă sucul de mere peste cojile și cotoarele din oală și se pune totul pe foc mediu. Se aduce totul la fierbere și se amestecă ocazional, la început, și constant, spre final, ca să nu se prindă. Din momentul în care totul a ajuns la fierbere, se reduce focul la minimum și se lasă să fiarbă circa 25-30 de minute, în funcție și de dimensiunile cratiței. Se stinge focul și se trage cratița deoparte. După vreo 10 minute de răcorire se trece totul prin sită deasă. Cojile, căsuțele și semințele de mere au rămas sus. Se obțin circa 750 g de decoct de mere cu pectină naturală. Aceasta poate fi păstrată la frigider (în cutie închisă) aproximativ 1 lună.

Caisele se spală, se scurg bine de apă și se taie în sferturi. Într-o cratiță încăpătoare se pun feliile de caise și decoctul de mere. La 500 g caise se pun 750 g decoct. Se pune cratița pe foc mediu, așezată peste un fisc perforat metalic care să disipeze uniform căldura. Se amestecă ocazional, la început, până ce marmelada a ajuns la punctul de fierbere. Din acel moment se amestecă constant, ca să nu se prindă marmelada de fundul cratiței, timp de circa 30 de minute. Timpul depinde de cantitatea de fructe, de dimensiunile cratiței dar și de cât de apoase sunt caisele. În cratiță mai sunt și bucăți mai mari de fruct. Marmelada de caise este gata în momentul în care când se trage cu lingura prin ea va rămâne o dungă pe fundul cratiței. În principiu, ea trebuie să scadă cam la jumătate față de cât a fost la început. Se umplu borcanele cu marmelada fierbinte și se închid cu capace filetate. Borcanele se păstrează într-o cămară răcoroasă. După deschiderea unui borcan acesta va trebui păstrat la frigider.

 

Gem de caise

Acest gem de caise (marmeladă) are tendința de a se prinde de cratiță, chiar dacă este amestecat constant. Gemul de caise stropește tare în timpul fierberii. Amestecatul rapid în cratiță împiedică formarea acestor stropi fierbinți.

4 borcane de 800 ml + 1 de 400 ml de gem de caise

Ingrediente

4 kg caise curățate de sâmburi, 2,8 kg zahar tos, zeama de la 2 lămâi, miezul de la sâmburii de caise.

Mod de preparare

Se spală caisele cu apă rece și se scurg bine. Se scot sâmburii. Caisele pot fi lăsate jumătăți, sau pot fi zdrobite/tocate, pot fi decojite sau nu. Se îndepărtează cu un cuțit părțile moi, maro, lovite sau stricate. Se așează caisele curățate într-o cratiță mare pentru gem (diametru de 50 cm), se stropesc imediat cu zeama de lămâie și acoperă cu zahărul tos. Se amestecă cu o lingură de lemn și se lasă așa cam 30 de minute (nu peste noapte). Se așează o sită peste ochiul de aragaz, se dă focul la mediu și se pune cratita cu fructe la fiert. Durează cam 40 de minute până se încălzește și ajunge în regim de fierbere. Se amestecă constant. Gemul de caise nu se spumează (spre deosebire de dulcețuri). Din momentul în care a început să fiarbă se lasă încă 20 de minute, amestecând constant în cratiță. Când își schimbă culoarea, fructele devin ușor translucide și dispare spuma, se adaugă miezul de la sâmburii de caise. Se umplu borcanele calde (nu fierbinți) cu gemul cald și se închid imediat cu capacele cu filet.

 

Gem de căpșuni fără zahăr

450 g gem de căpșuni fără zahăr

Ingrediente

Decoct de mere cu pectină naturală

1,2 kg mere potrivit de dulci, zeama de la ½ de lămâie.

Pentru gem

350 g decoct de mere (de mai sus), 500 g căpșuni cântărite după curățare.

Mod de preparare

Decoct de mere cu pectină naturală

Se prepară un decoct (fiertură) pornind cu mere întregi, de la care se folosește atât sucul proaspăt stors cât și cojile și cotoarele. Acestea din urmă conțin cea mai mare cantitate de pectină – acel gelifiant natural care ajută la „legarea” gemului sau dulceții. Merele au atât rol de îndulcitor natural, cât și de liant sau agent de gelificare. Pectina este mai concentrată în merele verzi (necoapte) decât în cele coapte dar, în cazul de față, important este conținutul lor de fructoză (dulceața lor), așa că se aleg mere potrivit de coapte: nici chiar verzi dar nici foarte dulci. Se spală merele și se îndepărtează codițele. Se decojesc merele în strat subțire cu un peeler, apoi se feliază cu dispozitivul special care îndepărtează și cotorul. Într-o cratiță se pub cojile și cotoarele. Separat se pun feliile de măr. Se folosește un storcător lent pentru a presa feliile de măr decojite (poate fi și cu centrifugă). Se obțin circa 700 ml de suc natural de mere, care se amestecă imediat cu zeama stoarsă de la o jumătate de lămâie (are rol antioxidant). Cantitatea de suc natural obținută variază în funcție de cât de zemoase sunt merele și de performanțele aparatului de stors (juicer). Se toarnă sucul de mere peste cojile și cotoarele din oală și se pune totul pe foc mediu. Se aduce totul la fierbere și se amestecă ocazional, la început, și constant, spre final, ca să nu se prindă. Din momentul în care totul a ajuns la fierbere, se reduce focul la minimum și se lasă să fiarbă circa 15 minute, în funcție și de dimensiunile cratiței. Se stinge focul și se trage cratița deoparte. După vreo 10 minute de răcorire se trece totul prin sită deasă. Cojile, căsuțele și semințele de mere au rămas sus. Se obțin circa 350 g de decoct de mere cu pectină naturală. Aceasta poate fi păstrată la frigider (în cutie închisă) aproximativ 1 lună.

Se aleg și se spală căpșunile. Se îndepărtează codițele căpșunilor și se așează fructele într-o cratiță încăpătoare. Se lasă căpșunile întregi, deoarece ele se vor terciui la fiert, mai mult decât la un gem clasic cu zahăr. Se toarnă decoctul de mere peste căpșuni și se pune cratița pe foc mediu (cu o sită așezată sub fundul ei – cu rol de disipare uniformă a căldurii). Se amestecă constant și se aduce gemul de căpșuni la fierbere. Din acel moment se fierbe gemul circa 30 de minute, sau până scade cam la jumătate. La început totul arată ca un compot deoarece căpșunile lasă zeamă. Încet, încet, acest gem de căpșuni fără zahăr scade și se  leagă. El se va mai îngroșa și după răcire, adică după ce a fost pus în borcane. Acest gem de căpșuni fără zahăr se îmbuteliază fierbinte, imediat ce se trage cratița de pe foc. Borcanele se închid ermetic cu capace sterilizate. Borcanele cu gem se păstrează în cămară răcoroasă. După deschiderea unui borcan acesta va trebui păstrat la frigider.

Gem de căpșuni

Pentru un gem de căpșuni se iau în calcul 500 g de zahăr la fiecare kg de fructe curățate (cântărite după îndepărtarea codițelor). Cantitatea de zahăr poate varia între 350 – 700 g per kg de fruct, dar trebuie ținut cont de faptul că zahărul este un conservant natural și, cu cât se va pune mai puțin, cu atât crește riscul fermentării sau mucegăirii gemurilor. 

2 borcane de 800 g de gem de căpșuni

Ingrediente

2 kg căpșuni, 1 kg de zahăr tos, 6 g sare de lămâie sau zeama de la ½ de lămâie.

Mod de preparare

Se umple chiuveta cu apă rece și am așezat fructele în ea. Se agită ușor cu mâna pentru îndepărtarea particulelor de pământ și a paielor de pe fructe. Fructele se spală cu codițe cu tot. Se ăndepărtează codițele. Se așează căpșunile într-o cratiță și se presară cu trei sferturi de plic de sare de lămâie (un plic are 8 g). Daca nu se folosește sare de lămâie (care este acid citric cristalizat) se pot stropi fructele cu zeama de la o jumătate de lămâie. Peste fructe se toarnă 1 kg de zahăr tos și se scutură ușor cratița ca să fie cuprinse parțial fructele de el. Se acoperă cratița cu un ștergar de bucătărie și se lasă peste noapte. A doua zi se amestecă bine în ea cu lingura. Se pune cratița pe foc mediu. Se amestecă pentru a ajuta evaporarea apei din el. Se culege spuma de la suprafață. Se amestecă continuu până la final. Se fierbe până își schimbă culoarea și consistența și fructele devin ușor translucide (absorb zahărul), circa 20 de minute după ce a început să clocotească. Se stinge focul și se lasă cratița pe loc 15 minute. Se umplu borcanele călduțe cu gem de căpșuni fierbinte, în mod treptat treptat, adică câte un polonic de gem pe fundul fiecărui borcan și apoi se revine la primul și tot așa, până la 1 cm sub buză și se închid repede cu capacele lor. Astfel, borcanele se încălzesc treptat de la gemul fierbinte. Se întorc cu fundul în sus și se lasă la răcorit câteva ore. Rezista în timp și 10-15 ani.

Pentru a obține un gem mai vâscos se vor folosi coji și căsuțe de sâmburi de la mere, așezate într-un săculeț din tifon dublu, bine legat, se fierb împreună cu gemul și, la final, se aruncă. Ele contin pectină – un gelifiant natural.

Gem de cireșe mărunțite (tocate, măcinate)

3 borcane de 250 g de gem de cireșe mărunțite

Ingrediente

1 kg cireșe curățate, fără sâmburi, 400 g zahăr, zeama de la ½ lămâie.

Mod de preparare

Se spală cireșele și se curăță de codițe și de frunze. Se scot sâmburii și se cântăresc cireșele. Se trec cireșele prin mașina de tocat carne, folosind sita cu găurile cele mai mari. Astfel vor rămâne și bucățele mai mari de fruct în acest gem.

Se alege o cratiță încăpătoare (largă și înaltă) în care se pun cireșele mărunțite, zahărul și zeama de lămâie. Aceasta are rol antizaharisire dar și antioxidare (păstrează culoare vie a fructelor).

Se amestecă totul și se pune oala pe foc mediu, așezată pe un disc metalic perforat (cu rol de disipare uniformă a căldurii), astfel scazând șansele ca gemul să se prindă. Se amestecă permanent, până ce gemul a ajuns la punctul de fierbere. Din acel moment se lasă să fiarbă până când gemul va avea consistența optimă. Se umplu borcanele cu gemul fierbinte și se înfiletează etanș capacele. Borcanele pot fi duse direct în cămară.

Acest gem de cireșe este bine legat, are consistență perfectă (nu e apos) și se întinde ușor pe felii de pâine cu unt, clătite, pancakes. El poate fi folosit și la umplerea prăjiturilor sau fursecurilor deoarece este ca o pastă.

Gem de pere

2 borcane de gem de pere

Ingrediente

1 kg pere, 100 g zahăr, 100 ml apă, scorțișoară, cuișoare, vanilie, anason stelat, lămâie, un praf de sare.

Mod de preparare

Perele nu trebuie decojite deoarece în coajă este concentrată pectina – agentul natural de îngroșare (gelificare) a gemului. Se spală perele, se curăță și se taie în sferturi, apoi fiecare sfert se taie în 3-4 bucăți. Se pun perele curățate în apă cu zeamă de lămâie pentru a preveni oxidarea. Se cântărește zahărul, se pregătește lămâia și mirodeniile: batoanele de vanilie și scorțișoară, cuișoarele și stelele de anason. Se pun într-o cratiță zahărul, apa și toate mirodeniile. Deasupra se așează perele. Se pune cratița la foc mediu și se lasă să ajungă la fierbere, amestecând ocazional în ea. Se fierbe acest gem de pere circa 20 minute, amestecând din când în când. Perele trebuie să fie moi, bine fierte. Se scot batoanele de scorțișoară și vanilie, anasonul și cuișoarele. Se lasă doar 1-2 cuișoare. Cu un mixer vertical se dau 2-3 impulsuri, ca să se transforme totul într-o pastă fină. Cratița cu piureul obținut se pune înapoi pe foc și se mai fierbe 2-3 clocote. Gem de pere este gata când este legat. Și-a păstrat o culoare frumoasă, deschisă, apetisantă. Se pune gemul fierbinte în borcane și se înșurubează capacele. După răcire, poate fi pus în cămară.

 

Gem de piersici sau nectarine

8 borcane de 300 g de gem de piersici sau nectarine

Ingrediente

2 kg piersici (cântărite după curățarea de sâmburi), 1,4 kg zahăr, zeama de la o lămâie.

Mod de preparare

Se cuburile de fructe în oală și se toarnă zahărul peste ele. Se stoarce zeama unei lămâi și se pune de la început peste fructe. Aceasta are rol antioxidare (păstrează culoarea deschisă a fructelor) și anticristalizare (anti zaharisire). Se lasă pe masa de bucătărie cam 6 ore. După ce au lăsat zeamă și zahărul s-a dizolvat aproape complet, se pune oala pe foc mic și se lasă până se formează lichid suficient, astfel încât să se evite să se prindă. Se fierbe gemul de piersici sau nectarine până s-a îngroșat siropul. Se amestecă cu atenție, ca să nu se prindă. Cu ajutorul termometrului se verifică temperatura – trebuie să ajungă la 105° C. Se oprește focul.

S-a obținut un fel de dulceață de piersici și nectarine cu sirop limpede. Cu ajutorul unui blender se pasează fructele pentru a obține o marmeladă cremoasă. În câteva secunde (gemul fiind încă fierbinte) se obține consistența perfectă. Se umplu borcanele cu acest gem de piersici sau nectarine. Se închid ermetic capacele și se pun în cămară.

Gem de prune cu nucă

8 borcane de 300 ml cu gem de prune cu nucă

Ingrediente

2,5 kg prune (cântărite fără sâmburi), 750 g zahăr, 250 g miez de nucă.

Mod de preparare
Prunele se spală, se curăță de codițe, se scot sâmburii și se taie în sferturi. Se alege miezul de nucă. Miezul de nucă este mai gustos dacă e un pic prăjit în tigaie. Se așează prunele într-o cratiță încăpătoare. Deasupra lor se pune zahărul și se lasă totul pe masă aproximativ 1,5-2 ore, până au lăsat zeamă. După ce prunele au lăsat zeamă și zahărul s-a dizolvat aproape complet, se pune oala pe foc mic, până se formează lichid suficient, astfel evitându-se ca gemul să se prindă de oală.

Se mărește flacăra de la mic la mediu și se fierbe până se îngroașă și scade, amestecându-se cu atenție, ca să nu se prindă. Se adaugă nucile (lăsate destul de mari) și se mai lasă 2-3 clocote, timp în care se amestecă încontinuu. Apoi se oprește focul. Se pune gemul în borcane și se închid ermetic capacele.

Gem de prune cu rom

5 borcane de 400 ml de gem de prune

Ingrediente

2 kg prune (curățate de sâmburi), 1 kg de zahar (sau 1,4 kg dacă prunele sunt foarte acre), zeama de la o lămâie, 50 ml rom superior (sau 2 fiole de esență de rom).

Mod de preparare

Prunele se spală, se curăță de codițe, se scot sâmburii și se taie în sferturi. Se așează prunele într-o cratiță încăpătoare. Deasupra lor se pune zahărul și zeama de lămâie, se amestecă, apoi se acoperă cu un ștergar și se lasă peste noapte. Peste noapte vor lăsa cam 3 degete de zeamă. Se așează cratița pe ochiul mare al aragazului și se lasă să ajungă la fierbere, amestecând ocazional. După aproximativ 12-15 minute se formează o spumă albicioasă și gemul a ajuns la fierbere. Se culege constant spuma formată la suprafață și se amestecă permanent în el pentru a ajuta la evaporarea lichidului. După aproximativ 10 minute, fructele devin sticloase, siropul e tot mai gros (a scăzut) și trebuie amestecat temeinic în oala, inclusiv la fund și pe peretii laterali. Se mai lasă pe foc încă circa 15-20 minute, amestecând constant. Se stinge focul, se trage cratita deoparte și se lasă circa 10 minute să se odihnească. Se pune romul. Alcoolul se va evapora în gemul fierbinte și va rămâne doar aroma. Se pune gemul fierbinte în borcane și se închid imediat cu capacele cu filet, și se întorc cu fundul în sus pentru 30 de minute.

 

Gem de smochine cu lămâie și vanilie

3 borcane de 300 g de gem de smochine

Ingrediente

1 kg smochine, 500 g zahăr, zeama de la 1 lămâie, 2-3 felii subțiri de lâmăie (opțional), vanilie.

Mode de preparare

Se spală smochinele, se curăță de codițe și se taie în sferturi, apoi în două. Atunci gemul va fi mai omogen. Fructele astfel curățate se presară cu zahăr, se amestecă și apoi se adaugă zeama de lămâie. Se lasă bolul 24 de ore la frigider, acoperit cu un capac. Se ia o cratiță largă și se așează smochinele în ea, cu tot cu zeama lăsată. Se adaugă vanilia (eu am pastaie măcinată dar puteți pune și 1 plic de zahăr vanilat). Tot acum se pun și feliile de lămâie (opțional). Coaja lor dă o aromă plăcută. Se pune cratița la foc mediu, se lasă să ajungă la fierbere, amestecând ocazional în ea, circa 20 minute. Am amestecat delicat din când în când. Se pune gemul fierbinte în borcane și se înșurubează capacele.

 

Gem de struguri

2 borcane de 200 ml de gem de struguri

Ingrediente

1 kg struguri, 120-150 g zahăr, vanilie (1 plic zahăr vanilat sau baton, extract)

Mod de preparare

Se spală strugurii și se lasă la scurs. Se desfac bob cu bob de pe vrejuri. Boabele mici se lasă întregi, boabele mari se taie în două și se curăță de sâmburi (nu este neapărat nevoied, dar este indicat). Se cântăresc boabele de struguri și zahărul. Vanilia poate fi baton, extract sau zahăr vanilat. Se pun într-o cratiță largă (sau tigaie) boabele de strugure, zahărul și vanilia. Se lasă totul pe masă 2 ore, amestecând din când în când. După ce strugurii au lăsat suficientă zeamă, se pune tigaia la foc mediu și se lasă să ajungă la fierbere, amestecând ocazional în ea. Se lasă la fiert circa 20 minute la foc mic/mediu, amestecând din când în când, până când scade bine, și este legat. Când a scăzut și a căpătat consistență, se stinge focul. Se pune gemul fierbinte în borcane și se înșurubează capacele. După răcire poate fi pus în cămară.

 

Gem de vișine mărunțite (tocate, măcinate)

3 borcane de 300 ml, aproximativ 1 kg de gem de vișine mărunțite

Ingrediente

1 kg vișine cântărite după ce-au fost curățate de sâmburi, 400-500 g zahăr.

Mod de preparare

Se spală vișinele, se curăță de codițe și de frunze, se scot sâmburii și se cântărește totul. Se trec vișinele (1 kg) prin mașina de tocat carne, folosind sita cu găurile cele mai mari. Astfel vor rămâne și bucățele mai mari de fruct în acest gem. Într-o cratiță încăpătoare (largă și înaltă) se pun vișinele mărunțite și zahărul. Se amestecă totul și se pune cratița pe foc mediu, așezată pe un disc metalic perforat, cu rol de disipare uniformă a căldurii, pentru ca gemul să se prindă. Se amestecă în mod constant, până ce gemul a ajuns la punctul de fierbere. Din acel moment se mai lasă la fiert circa 30 de minute, ca temperatura gemului să atingă 105° C și gemul să aibă consistența optimă. Se umplu borcanele cu gemul fierbinte, se înfiletează etanș capacele și se pun direct în cămară.

Acest gem de vișine este bine legat, are consistență perfectă (nu e apos) și se întinde ușor pe clătite, pancakes, gogoși sau pe felii de pâine cu unt. El poate fi folosit și la umplerea prăjiturilor sau fursecurilor, deoarece este ca o pastă.

Marmeladă de prune fără zahăr (magiun, silvoiz, lictar, povidlă, pegmez sau pecmez, silvoiță)

2 borcane de 320 ml cu magiun de prune

Ingrediente

1,5 kg prune

Mod de preparare

Practic este vorba despre fierberea prunelor (fără zahăr) până la formarea unei mase groase de pastă de fructe. Cel mai bun magiun este cel fiert în cazan, la foc de lemne, sau în groapă cu jăratic. Un magiun de prune reușit nu are voie să se ardă (să se prindă de oală, ceaun sau cazan) așa că trebuie amestecat non-stop. Fierberea lentă, la foc potolit poate dura și 24 de ore, în funcție de cantitatea de prune folosită. Spre final, când magiunul e deja gros, vârtos, la amestecat este nevoie de forță serioasă.

Cel mai frecvent magiunul se face din prune bistrițe, foarte coapte și dulci (acestea sunt mai seci, iar magiunul nu trebuie fiert atât de mult) sau din prunele italiene culese după prima brumă și având concentrație mare de zahăr. Magiunul de prune ar trebui să scadă la jumătate față de cantitatea inițială de fructe, dar sunt cazuri în care acesta este fiert și mai mult, până devine foarte gros. Mucegaiurile apar în medii umede și de aceea se încearcă eliminarea apei din fructe. Prin fierberea prunelor se evaporă apa din țesuturi și se concentrează pectina – agentul natural de gelifiere. Prin fierbere exagerată se pierd toate proprietățile fructelor.

Prunele se spală și se scurg bine de tot. Se scot sâmburii și se taie prunele în sferturi. Se pun într-o cratiță de inox (de minimum 30-40 cm diametru sau chiar de 50-60 cm) cu fundul gros. Acesta disipează uniform căldura. Se pune cratița pe foc mediu, având grijă să fie așezată peste un disc de metal. Și acesta contribuie la distribuirea uniformă a căldurii și previne arderea magiunului. În primele 45 de minute de fierbere prunele lasă zeamă, plutesc în ea. Se amestecă ocazional în cratiță. Când se îngroașă se reduce flacăra la minim și se amestecă mai des, cu o lingură de lemn, râcâind cu ea mereu fundul și pereții cratiței. După fix o oră și jumătate magiunul meu de prune e gata. Trebuie să poată fi trasă o linie cu lingura de lemn pe fundul cratiței iar aceasta să nu fie acoperită imediat de magiun. Timpul de fierbere depinde și de cât de zemoase sunt prunele. Magiunul se va îngroșa foarte mult după răcire. Se stinge focul și se gtrage deoparte cratița cu magiun de prune. Borcanele sterilizate se umplu cu magiunul cald și se închid imediat cu capacele prin înfiletare. Se învelesc în cârpe curate și o pătură și se lasă 24 de ore să se răcorească încet.

Marmeladă fără zahăr - pastă de fructe asortate (făcută la multicooker)

1,5 kg marmeladă fără zahăr - pastă de fructe asortate

Ingrediente

Fructe întregi: 1,2 kg mere, 1,2 kg prune, 700 g pere, 700 g piersici. 

Mod de preparare

Fructele ar fi bine să fie coapte și zemoase. Se spală fructele și se curăță de sâmburi (prunele și piersicile) și de cotoare (merele și perele). Toate fructele au rămas cu coajă. În coajă se găsesc fibre vegetale, substanțe nutritive dar și pectina atât de necesară îngroșării marmeladei. Se taie fructele în bucăți mari, care se rad cu robotul sau pot fi trecute prin mașina de tocat carne. Dacă se folosește o răzătoare clasică manuală (cu ochiuri mari) atunci se rad de la început merele și perele fără să fie tăiate în bucăți. Piersicile și prunele se pot pasa cu blenderul de mână sau cu un procesor.

Se cântăresc fructele rase (cu tot cu zeama lor) – aproximativ 3 kg. Pe capac se află o fantă de ventilare prin care este eliminat aburul creat în timpul gătirii. Acesta este un aspect foarte important deoarece trebuie eliminată de umiditatea din fructe pentru a obține o marmeladă groasă, bine legată.

Se pun fructele rase în cuva aparatului, având grijă să nu depășească gradația maximă permisă.

etapa 1 – fierbere marmeladă la multicooker – sauté –  30 de minute.

Se închide capacul, se pornește aparatul de la tasta On/Off Start și se setează primul program: Sauté. Acesta gătește la 140 C, o temperatură bună de început pentru fructele reci. Se lasă acest program timp de 30 de minute. Nu se amestecă decât la final. Marmelada a început să se înfierbânte. Se poate deschide capacul de oricâte ori, dar e mai bine să fie lăsat închis, ca să nu se piardă căldura.

etapa 2 – fierbere marmeladă la multicooker – soup/stew –  2 ore

Se setează programul de fierbere Soup/Stew (supă/tocăniță) pentru 2 ore. Acesta lucrează la 100 C. Se lasă multicooker-ul cu capacul închis și se amestecă de vreo 3 ori în marmeladă. Termostatul din dotare asigură menținerea constantă a temperaturii fără a exista riscul de ardere sau prindere.

etapa 3 – fierbere marmeladă la multicooker – manual/diy –  3 ore

Se setează funcția Manual/DIY (Do It Yourself) și am stabilit temperatura de 110 C și timpul 3 ore. Se lasă capacul deschis în această ultimă etapă pentru a accelera evaporarea apei din fructe. Se amestecă ocazional. După scurgerea acestui timp se obține o marmeladă groasă, care a scăzut la jumătate față de nivelul inițial.

Se folosește blenderul de mână și se pasează fin. S-au obținut 1,5 kg de marmeladă fără zahăr. Jumătate din ea se pune, caldă, în borcane.

etapa 4 – fierbere marmeladă la multicooker – manual/diy – 1 oră

Cealaltă jumătate de marmeladă se lasă să scadă în continuare, pe programul Manual/DIY la temperatura de 140 C și timp setat de 1 oră, cu capacul deschis și amestecând des. Marmelada scade până rămâne la jumătate. Din aproximativ 800 g rămân 400 g de pastă groasă de fructe.

Se toarnă marmelada caldă într-o cutie mică de plastic, tapetată cu folie alimentară. Se nivelează cu spatula în formă de „căramidă” și se lasă la răcit. A doua zi se poate răsturna pe o farfurie și felia după dorință.

Cea feliată este mult mai dulce, mai concentrată decât cea la borcan. Se simt prunele, merele, piersicile, perele.

Cătină cu miere, la borcan

2 borcane de 220 ml Cătină cu miere la borcan

Ingrediente

200 g cătină, 400 g miere de albine.

Mod de preparare
Cătina se curăță de crengi și frunze, precum și de insecte sau alte impurități, se spală, se lasă la scurs și apoi se așează fructele pe șervețele absorbante până se uscă complet. Într-un borcan curat, sterilizat, se pune cătina, astfel încât să rămână circa 5-6 mm de spațiu până la buza borcanului. Se toarnă mierea, treptat, amestecând cu un băț sau cu coada unei lingurițe pentru a învălui fiecare bobiță cu miere. Se tot adaugă miere până ce s-a umplut borcanul de tot și nu am mai există aer printre boabe. În final se scot bulele mici de aer cu ajutorul unui băț pentru frigărui și, dacă este cazul, se mai adaugă miere.

Cătina cu miere la borcan se păstrează la frigider sau într-o cămară răcoroasă și rezistă peste 12 luni.

 

Sirop de cătină

1 l sirop ce cătină

Ingrediente

500 g cătină, 500 g zahăr, ½ baton de vanilie (1 linguriță extract sau 1 plic de zahăr vanilat), 750 ml apă.

Mod de preparare

Cătina se curăță de crengi și frunze, precum și de insecte sau alte impurități, se spală, se lasă la scurs și apoi se pun fructele pe șervețele absorbante până se uscă complet. Se pune cătina într-o cratiță adecvată și se fierbe, aproximativ 6-8 minute, în 750 ml apă, până se deschide un pic la culoare și se înmoaie. Se pune cătina caldă (dar nu fierbinte) într-un blender sau mixer și se mărunțește până se transformă în pastă. Se trece această pastă printr-o sită deasă. Semințele se aruncă. Se adaugă zahărul și vanilia peste pasta de cătină și se pune totul la fiert pentru aproximativ 8-10 minute (la foc mic-mediu), până scade un pic și devine transparent și portocaliu. Se îmbuteliază siropul fierbinte de cătină în sticle sterlizate cu ajutorul unei pâlnii, printr-o mică strecurătoare, care să rețină eventualele mici fragmente de coajă rămase în sirop. Se închid imediat sticlele cu capacele din dotare (sterilizate și ele). Sticlele cu sirop de cătină se păstrează în cămară și rezistă bine peste 2 ani.

Se consumă diluat cu apă în raport de 1:4 – 1:5, la 50 ml de sirop se pun 200-250 ml de apă plată sau minerală.

Sirop de căpșuni, zmeură, vișine, afine, mure - fără fierbere

3,5 kg sirop de căpșuni nefiert

Ingrediente

1 kg căpșuni (sau alte fructe, cântărite curățate), 10 g sare de lămâie, 700 ml apă rece, 2,250 kg zahar tos.

Mod de preparare

Acest sirop de căpșuni nefiert se prepară în 2 etape:

ziua 1

Se spală căpșunile cât timp au încă codițele, apoi se curăță și se așează într-un castron curat. Se zdrobesc, cu blenderul sau cu mixerul vertical, tranșe de căpșuni, transformându-le într-o pastă aromată. Se așează piureul de căpșuni într-un vas încăpător de plastic și se amestecă cu 700 ml de apă și 10 g de sare de lămâie. Se acoperă castronul cu un tifon curat și se lasă în cămară (nu în frigider) 24 de ore.

ziua 2

Se amestecă conținutul castronului și se strecoară printr-o sită fină. Se apasă ușor, ca să treacă și pulpa de căpșuni (fără sâmburi). Se cântărește lichidul obținut după filtrare. Se pune câte 1,5 kg zahăr la fiecare kg de sirop filtrat. Se toarnă zahărul peste sirop și se amestecă aproximativ 15 minute, ca să se dizolve, pentru că se formează o soluție suprasaturată. Se verifică cu spatula de lemn dacă mai sunt cristale de zahăr și se mai filtrează o dată siropul (de data aceasta cu zahărul în el) prin tifon pus dublu într-o strecurătoare. Siropul este gros, vâscos și extraordinar de aromat.

Se spală bine sticlele și se sterilizează în cuptor. Se introduc ude în cuptorul rece, așezate pe o tavă și se setează cuptorul la 150 de grade C. Când stropii de apă au început să sfârâie se cronometrează 2 minute. Se lasă sticlele să se răcorească complet și apoi se umplu cu sirop de căpșuni cu ajutorul unei pâlnii.

Sticlele nu se capsează, ci se leagă cu strat dublu de tifon. Se acoperă fiecare sticlă cu pătrate de tifon (puse în strat dublu), fixate cu elastice. Atât, pentru că se va forma un dop gelatinos natural, care va etanșa siropul de aerul din jur. Din cauza faptului că este legat cu tifon, el va scădea ușor în timp, formând un dop gelatinos natural (pe gâtul sticlei). Când se dorește să fie consumat siropul, este suficient să se împingă dopul natural cu coada unei lingurite. Are nevoie de 2-3 luni de maturare și poate fi păstrat în cămară timp de 2-3 ani.

 

Sirop de mentă

1 l sirop de mentă

Ingrediente

30-40 g frunze de mentă (4 mâini de frunze), 800 g zahăr, 600 ml apă, 40 ml suc de lămâie

Mod de preparare

Frunzele de mentă proaspăt culese se spală si se curăță de tijă, pentru că sunt folosite doar frunzele. Acestea se pun într-un blender, împreună cu jumătate din cantitatea de zahăr și se mărunțesc. Se amestecă apoi și cu restul de zahăr. Vasul se acoperă cu un ștergar de bucătărie și se lasă 2-3 ore la macerat. Se adaugă apa și lămâia și se mai lasa 2-3 ore la macerat. Siropul de mentă se pune într-o cratiță (sau oală mai largă) și se pune la fiert. Se cronometrează circa 2-3 minute din momentul în care începe să clocotească, apoi se trage deoparte. Nu trebuie fiert mai mult, ci doar până se dizolvă tot zahărul. Se strecoară cu o sită deasă, căptușită cu un tifon sau un material capabil să preia bucățelele de frunze de mentă. Siropul strecurat se pune din nou la fiert și se lasă până se leagă și devine ca o miere subțire (aproximativ 5 minute). Se îmbuteliază în sticle sau borcane sterilizate și se păstrează în cămară. Dacă se desface o sticlă, ulterior se va păstra în frigider.

Menta de grădină sau de pădure se poate culege pe tot parcursul verii. Siropul este concentrat și se dilueaza cu apă, în momentul în care este consumat, în funcție de gustul fiecăruia. 

Sirop de muguri de brad cu lămâie

1 l sirop de muguri de brad cu lămâie

Ingrediente

150 g muguri de brad (sau ace), 1,5 l apă, 1 kg zahăr, 1 lămâie.

Mod de preparare 

Mugurii de brad sunt practic capetele ramurilor respectiv crenguțele nou apărute primăvara. Se culeg, se cântăresc și se clătesc bine cu apă rece și se lasă să se limpezească (Dacă se folosesc rămurele de brad mature, se desprind acele de pe ele).

Se lucrează în 2 etape, desfășurate în 2 zile consecutive.

În prima zi se prepară infuzia de ace de brad. Se ia o oală de minimum 4 l și se pune în ea 1,5 l de apă rece.  Se pune oala cu apă la fiert și, când a început să clocotească, se adaugă mugurii de brad, se stinge imediat focul și se acoperă oala cu un capac. Se lasă totul nemișcat peste noapte (minimum 8 ore).

A doua zi se ridică capacul și se verifică aroma intensă de brad. Se adaugă în oală 1 kg de zahăr și o lămâie tăiată în felii. Se amestecă totul. Se pune oala cu sirop pe foc și se aduce totul la fierbere la foc moderat. Se amestecă ocazional. Trebuie urmărită consistența și culoarea siropului: să devină ușor mai gros (nu ca mierea) și să-și schimbe culoarea din incolor în roșiatic (nu maro, caramelizat). Se stinge focul și se trage oala deoparte. Se lasă siropul de brad la răcit aproximativ 30 de minute, amestecând ocazional în oală. Se strecoară cu grijă siropul și se toarnă în sticle curate, cu capac, sau borcane de 400 ml sau sticle cu gură mai largă, în care s-au pus, în prealabil feliile de lămâie. Se închid imediat cu capace și se lasă la răcorit.

Se consumă cu apă rece plată sau minerală și cuburi de gheață, sau pus în ceai. Lămâia (mai ales coaja) îi dă o notă de prospețime care duce cu gândul la limonada naturală. Este un sirop concentrat (nu suc) care, la momentul consumului, se diluează cu apă în proporție de 1:8 sau 1:10. Adică la 100 ml de sirop se pun 800 – 1000 ml apă.

Sirop de muguri de brad cu miere

750 ml cu sirop de muguri de brad cu miere

Ingrediente

circa 150 g muguri de brad, circa 600 ml miere naturală de albine.

Mod de preparare 

Mugurii de brad sunt practic capetele ramurilor adică crenguțele nou apărute primăvara. Se recunosc ușor prin culoarea verde deschis și țepii moi (acele lor nu sunt încă rigide). Se culeg acești „ciucurei” verzi și fragezi și se clătesc bine cu apă rece. Trebuie limpeziți pentru că au praf și mici insecte. Apoi se scurg și se lasă câteva ore la zvântat, pe un ștergar curat. Este foarte important ca mugurii să fie bine uscați, deoarece apa duce la fermentarea acestui sirop cu miere. Se pregătește un borcan curat și bine uscat, precum și mierea de albine. Se pun în borcan straturi de muguri de brad, care se acoperă cu miere. Se continuă până ce s-a umplut borcanul. La final se trântește ușor borcanul de masă, ca să iasă bulele de aer dintre straturi. Apoi se închide ermetic borcanul.

Borcanul cu miere și muguri de brad poate fi ținut în frigider sau în cămară (dacă acesta este răcoroasă și întunecată). Timpul de macerare este de circa 1 lună. La câteva zile, este bine să fie agitat borcanul, pentru a se omogeniza extractul. Mierea se va subția, iar siropul va deveni mai fluid decât a fost la început și se va tulbura ușor.

După o lună, se strecoară siropul și poate fi mutat în sticle curate, cu gura largă, sau tot în borcane. Acestea se păstrează peste 1 an în frigider sau într-o cămară rece. Acest extract natural de muguri de brad macerați în miere se consumă direct concentrat (cu lingurița) în afecțiuni respiratorii (tuse, faringită, laringită, bronșită etc.).

Siropul de miere cu muguri de brad poate fi folosit și pe post de îndulcitor în ceaiuri sau poate fi diluat cu apă plată sau minerală și consumat ca băutură răcoritoare. 

Acest sirop de muguri de brad cu miere este singurul care păstrează proprietățile terapeutice ale coniferelor, datorită faptului că nu este tratat termic. Uleiurile volatile din brad sunt cele care au efect bronhodilatator (ușurează respirația), iar acestea se pierd prin fierbere, se evaporă. Și vitaminele sunt distruse prin fierbere. Uleiurile aromatice din conifere sunt utilizate de mii de ani în tratarea anumitor boli respiratorii, dermatologice sau pentru relaxarea sistemului nervos. Acest sirop face și poftă de mâncare copiilor (peste 2 ani), dar trebuie administrat cu precauție, din cauza mierii, care poate declanșa botulinism infantil.

Sirop de soc

1 litru de sirop de soc.

Ingrediente

15-20 de flori de soc, 500 ml apă, 500 g zahăr, zeama și coaja de la 1 lămâie mare

Mod de preparare

Ciorchinii de flori de soc se spală în apă rece pentru a îndepărta praful și diferitele insecte. Se lasă apoi la scurs. Se aleg florile de pe tije. Florile deschise sunt cele care se desfac mai ușor de pe tijă.

Sirop de soc cu zahăr

Se pun pe foc zahărul, apa și cojile de lămâie. Se lasă siropul să fiarbă 10 minute, la foc mic. Se stinge focul și se adaugă zeama stoarsă de lămâie. Se lasă totul la răcit până ajunge la temperatura camerei. Se adaugă apoi florile de soc și se acoperă oala cu o farfurie. Se lasă acest sirop de soc la macerat la rece (în cămară răcoroasă 3-4 zile sau la frigider 5-6 zile). Se strecoară florile. Se îmbuteliază totul în sticle sterilizate. Se umplu sticlele până sus și se închid cu capacele.

Sirop de soc cu miere sau îndulcitori pentru diabetici

Se pune pe foc apa și cojile de lămâie. Când ajunge la fierbere se lasă 5 minute apoi se oprește focul. Se lasă totul la răcit. Se adaugă îndulcitorul (zaharină - pudră sau lichidă - sau ștevia - pudră sau lichidă - sau mierea), și zeama de lămâie, după gust. Se adaugă florile de soc și se acoperă oala cu o farfurie. Se lasă la macerat la rece (cămară răcoroasă 3-4 zile sau frigider 5-6 zile). Se scoate oala cu sirop de soc de la rece și se strecoară florile.

Varianta de sirop fără zahăr, respectiv cu miere sau îndulcitori, nu rezistă în sticle. Pentru a rezista are nevoie de o proportie de zahăr-apă de 1:1, altfel siropul se va strica, se va acri sau va mucegăi. Se toarnă siropul rece, cu o pâlnie, în pungi pentru cuburi de gheață. Se leagă pungile și se pun la congelator. Rezistă fără probleme și mai mult de 1 an la congelator.

 

Sirop de trandafiri de Damasc (Rosa X Damascena)

800 ml sirop de trandafiri

Ingrediente

160 g petale de trandafiri (10-12 flori mari), 500 g zahăr, 600 ml apă, zeama de la 1 lămâie.

Mod de preparare

Se pregătesc ingredientele: trandafirii, zahărul și lămâia. Se spală trandafirii și se scutură. Se scot petalele cu grijă, să nu se rupă petalele. Într-o cratiță, se pun la fiert la foc mic 600 ml apă și petalele de trandafir. Se lasă să fiarbă circa 5 minute. În acest timp petalele s-au albit aproape complet. Culoarea și aroma lor au trecut în apa în care au fiert. Se strecoară lichidul și se storc bine petalele. Nu se aruncă, pentru că mai este nevoie de ele. În lichidul rămas se adaugă zahărul și zeama de lămâie și se pune oala înapoi la fiert. Nu se adaugă felii de lămâie, ci doar sucul. Coaja de lămâie dă o cu totul altă aromă siropului, amestecându-se cu parfumul natural al trandafirilor. Se lasă la fiert circa 10 minute, până se îngroașă siropul, fără să se dea foc foarte mare, pentru că se caramelizează și își schimbă complet gustul. Se stinge focul, se adaugă petalele și se pune repede capacul pe oală. Se lasă așa peste noapte. A doua zi se pune oala pe foc și se mai dă un singur clocot. Apoi se strecoară totul printr-o sită sau un ștergar de bucătărie. Se toarnă siropul de trandafiri, cu o pâlnie, în sticle care se închid ermetic, cu capace sau dopuri.

Siropul de trandafiri se diluează cu apă plată sau minerală, în proprorție de 1:6 până la 1:8, în funcție de cât de aromat și de dulce se dorește să fie sucul. Se servește rece, cu cuburi de gheață.

În varianta de sirop cu mai puțin zahăr, respectiv cu miere sau îndulcitori, acesta nu rezistă în sticle puse în cămară. Pentru a rezista are nevoie de zahăr. Sub cantitatea de zahăr indicată în rețetă siropul se va strica, se va acri (va fermenta) sau va mucegăi. De aceea, după ce se curăță petalele și se fierb 10 minute, se lasă la răcorit. A doua zi se strecoară sucul și se îndulcește cu zaharină, ștevie sau miere, după gust. Apoi se toarnă cu pâlnia în pungi pentru cuburi de gheață. Se leagă pungile și se pun la congelator. Acest sirop rezistă fără probleme și mai bine de 1 an la congelator. În varianta cu zahăr, în schimb, nu merită să fie pus la congelator, pentru că stă foarte bine și pe raftul din camară.