Unități de măsură
Timpii
de depozitare în lada frigorifică
Vase
din teflon
Vase
din inox
Vase
din aluminiu
Vase
din fontă (sau tuci)
Vasele
din fontă emailate
Vase
din cupru
Oală
sub presiune din oțel inoxidabil
Tigăi
și grill
Ibrice
Infuzor
pentru ceai și cafea
Ceainic
din sticlă cu corp și infuzor din oțel inoxidabil
Ceainic din otel
inoxidabil, cu fluier
Cum
se ascute corect un cuțit
Cum
se sterilizează borcanele pentru conserve
Cum
se fierb (sterilizează) conservele la Bain Marie
Ce este Bain Marie?
Sterilizarea
conservelor la Bain Marie
Sterilizarea
conservelor la cuptor la Bain Marie
Sterilizarea
conservelor la cuptor – la sec – fără Bain Marie
Unități de măsură
Volumul oalelor pentru gătit, ar trebui să fie de 1 l pentru
fiecare membru al familiei.
Vase din teflon
Material non-adeziv care se numește, de fapt, politetrafluoretilenă, adică
PTFE. Multe companii produc vase din același material, însă sub alte nume. În
Romania însă, s-a împământenit acest termen, fiind asociat cu tigăile confecționate
din materialul mai sus amintit. Vasele din politetrafluoretilena (PTFE) sau
teflon prezintă următoarele caracteristici:
Avantaje:
- Fiind antiadezive pot fi folosite, în special, la prepararea ouălor și a mâncărurilor
cu pește, la o temperatură medie.
- Sunt decente la preț, ușor de folosit și, mai ales, ușor de curățat (să nu se
folosească produse de curățat abrazive).
Dezavantaje:
- Health Canada a atras atenția că vasele din teflon constituie un risc pentru
sănătate atunci când sunt încălzite peste 350 grade Celsius/ 650 grade
Fahrenheit.
- Unele cercetări susțin că substanțele chimice folosite în fabricarea tigăilor
din teflon este cancerigen, însă majoritatea studiilor efectuate pe această temă
s-au dovedit neconcludente.
Vase din inox
Material cu proprietăți inoxidabile, foarte apreciat în bucătării.
Avantaje:
- Nu e un foarte bun conductor de căldură, de aceea este, de regulă, suflat
peste o bază de aluminiu sau cupru. Asociat cu unul dintre aceste metale, inoxul
este una din cele mai bune opțiuni disponibile actualmente pe piață și poate fi
folosit pentru orice metodă de a găti.
- Alimentele se încălzesc instantaneu și
se răcesc mai repede decât în cele din ceramică și fontă.
- Nu este reactiv la acizii din mâncăruri, prin urmare nu le va altera aroma.
- Este un material durabil, vasele din inox rezistând ani de zile foarte bine,
ceea ce amortizează costurile inițiale.
- Pot fi spălate în mașina de spălat vase și nu sunt sensibile la materialele
abrazive.
Dezavantaje:
- Prețul costisitor.
- Greutatea este un al neajuns, unele dintre ele fiind grele, însă asta este
ceea ce le conferă durabilitate.
- Otelul
inoxidabil este marcat: 08/13, 12/18, 18/10 18/13, iar acest lucru indică
procentajul de nichel și crom.
- Pentru mașinile
de gătit cu inducție cea mai bună opțiune de utilizare, este oala din oțel
inoxidabil.
Vase din aluminiu
Este metalul cel mai frecvent utilizat în fabricarea vaselor de bucătărie. Este
ieftin și versatil, ceea ce explică multitudinea de tipuri de vase fabricate
din acest metal.
Vase din aluminiu simplu
Avantaje:
- Prețul scăzut și greutatea scăzută.
Dezavantaje:
- Deși sunt ieftine, nu sunt chiar economice, deoarece se deteriorează rapid și
trebuie înlocuite frecvent.
- Încalzirea este neuniformă.
- Nu au suprafața antiaderentă.
Vase din aluminiu prelucrat
Se îmbunătățește calitatea vaselor din aluminiu prin acțiunea electrolitică
asupra suprafeței vasului, prin care se asigură o peliculă rezistentă,
noncorozivă și antiaderentă. Sunt fabricate din aluminiu turnat, învelit
la interior cu 3 straturi marmorate, sau aluminiu forjat, învelit la interior
cu 3 straturi marmorate.
Avantaje:
- Materiale de
calitate, durabile și sigure pentru organism.
- Sunt rezistente la materiale abrazive.
- Suprafața neaderentă este non-reactivă la
acizii din mâncăruri.
- Rezistență la căldură.
- Nu asbsorb mirosurile străine.
- Distibuția căldurii este uniformă.
- Lichidul se încălzește foarte repede.
- Se pot păstra în ele alimentele care
sunt depozitate în frigider, deoarece straturile marmorate protejează oala de
oxidare.
- Sunt rezistente și, tototdată, fără o greutate mare, ceea ce le face ușor de
mânuit.
- Datorită suprafeței non-aderente sunt foarte ușor de curățat.
- Sunt potrivite atât pentru mașinile de
gătit cu gaz, cât și electrice sau cu inducție.
Dezavantaje:
- Au un preț destul de costisitor.
- Vasele din aluminiu prelucrat în acest fel sunt predispuse la pete, de aceea
este bine să nu fie spălate în mașina de spălat vase.
Vase din fontă (sau tuci)
Fonta sau tuciul e un aliaj de fier, carbon și alte elemente (în cantități
mici), foarte căutat pentru vasele de bucătărie.
Avantaje:
- Sunt foarte rezistente. Dacă sunt întreținute corespunzător, țin o întreagă
viață.
- Reține căldura și o distribuie uniform.
- Vasele din fontă rezistă foarte bine la călduri înalte, fiind la fel de bune și
în cuptor, și pe aragaz.
- Vasele din fontă dezvoltă, în timp, prin utilizare, o suprafață non-aderentă,
care este mai durabilă și decât cea de teflon.
Dezavantaje:
- Greutatea destul de ridicată le fac mai greu de mânuit.
- Prețul e ușor mai mare decât cel al vaselor din aluminiu.
- Se încălzesc greu.
Vasele din fontă emailate
Avantaje:
- Au un aspect mai plăcut, fiind colorate în diverse culori.
- Sunt mai ușor de spălat.
Dezavantaje:
- Stratul de email e destul de sensibil.
Vase din cupru
Vasele din cupru sunt vestite, în special, pentru aspectul lor.
Avantaje:
- Vasele din cupru sunt foarte rezistente, având o durabilitate peste medie.
- Sunt foarte bune conducătoare de căldură.
- Cuprul are proprietăți antimicrobiene.
Dezavantaje:
- Prețul prohibitiv. Oalele din cupru sunt utilizate cu precădere în
restaurante.
- Deși sunt foarte bune conducătoare de căldură, nu o rețin foarte bine, deci
nu pot fi folosite pentru a păstra mâncarea caldă.
- Au tendința de a se înnegri din cauza oxidării, dar asta nu afectează gustul
mâncării.
- Nu pot fi spălate în mașina de spălat vase.
Oală sub
presiune din oțel inoxidabil
Gătitul cu presiune funcționează pe baza unui principiu
simplu: presiunea aburului. Oala se închide ermetic și determiă formarea unei
cantități mai mari de abur în interior. Astfel, interiorul acumulează presiune,
ceea ce face ca alimentele să se gătească mai rapid și cu un consum mai mic de
energie (până la 35%), iar carnea și legumele își păstreaza mai bine vitaminele
și nutrienții.
Oala are o bază netedă, triplu stratificată și permite o
distribuție uniformă a energiei, peste tot în interior. De asemenea, baza sa
este compatibilă cu toate tipurile de plite, inclusiv cu cele electrice, pe gaz
și de inducție. Are un capac în aceeași nuanță și fabricat din același
material de calitate. Se închide etanș, pentru a permite formarea aburilor în
interior și este prevăzut cu un mâner de manevrare facilă. Capacitățile
cele mai uzuale sunt de 6 l, 8 l și 10 l.
Tigăi și grill
Modul de gătire termică este determinat de
caracteristicile tigăii și grill-ului, precum și a mașinii de gătit. Dezavantajul
grătarului cu jar este greutatea considerabilă a acestuia. Cele mai convenabile
forme sunt tigăile și grill-ul.
Opțiunile mai ușoare sunt fabricate din aluminiu turnat,
învelit la interior cu 3-5 straturi marmorate. Cele mai bune tigăi și grill
sunt făcute din aluminiu forjat, învelit la interior cu 3-5 straturi marmorate
și cele din fontă. Aceste tigăi și grill au un preț scăzut, se încălzesc rapid,
au o greutate redusă, au o conductivitate termică foarte bună, alimentele nu se
ard și nu e nevoie de mult ulei, se spală perfect în mașina de spălat vase și
nu intră în interacțiune chimică cu produsele în timpul gătitului, permițând
produselor să-și mentină gustul și mirosul. Fundul tigăilor și a grill-ului are
o suprafață perfect plană, pentru a crea contactul maxim cu suprafața arzătorului.
Pentru mașinile de gătit cu inducție sunt adecvate tigăi cu fundul mai gros.
- Înainte de prima utilizare se spală vasul pentru gătit
cu apă caldă și detergent de vase, folosind un burete moale.
- Se unge interiorul vasului pentru gătit cu ulei sau unt
înainte de fiecare utilizare.
- Se evită supraîncălzirea vasului pentru gătit când
acesta este gol. Vasele din fontă ating temperaturi ridicate într-un timp
scurt, de aceea se recomandă reducerea intensității aparatului pentru gătit.
- O temperatură scăzută sau medie este suficientă pentru
a obține rezultate ideale.
- Nu se lasă grăsimea sau uleiul să se încină pâă la
punctul în care fumegă, se arde sau se înnegrește.
- Se pot utiliza orice accesorii de bucatarie, chiar și
metalice, însă, pentru buna întreținere și durabilitatea învelișului
antiaderent, se vor folosi doar accesorii de bucătărie din lemn, plastic sau
silicon.
- Nu se pune apă sau alte lichide reci în vasul de fontă
când acesta este cald, pentru a evita posibilele fisuri ce pot fi provocate
datorită schimbării bruște a temperaturii.
- Nu se înmoaie vasul în apă. Pentru a prelungi durata de
viață a vasului pentru gătit este recomandat sa fie lăsat să se răcească după
utilizare. După răcire, se spală vasul cu apă caldă și detergent de vase,
folosind un burete moale. Se ștrege bine cu un prosop de bucătărie și se depozitează
într-un loc uscat. Pentru a prelungi durata de viață a vasului și a învelișului
antiaderent se recomandă spălarea manuală.
- Nu se utilizează bureți metalici sau detergenți
abrazivi.
- Se recomandă atenție în momentul utilizării ingredientelor
acide sau alcaline în vasul din fontă. Se unge bine vasul înainte de a găti
alimente acide și nu se lasă în vas timp îndelungat. Se va evita stingerea
alimentelelor cu vin.
- Nu se taie alimente în interiorul vasului pentru gătit
utilizând ustensile ascuțite.
- Se utilizează pe un ochi cu o dimensiune egală sau mai
mică decât cea a bazei vasului.
Ibrice
Unele dintre cele mai bune ibrice sunt cele fabricate din aluminiu turnat, învelit cu 3
straturi marmorate la interior. Este unul dintre cele mai simple ibrice și
cel mai convenabil, cu un design atemporal. Caracteristicile ibricului sunt
grosimea semnificativă a peretelui și a fundului, care exclude deformarea
corpului ibricului și garantează durabilitatea acestuia. Distribuția căldurii
se face pe întreaga suprafață a vasului (ceainic din inox), iar retenția termică
se face pe termen lung. Baza din aluminiu turnat are o grosime între 4,5 mm și
până la 6 mm. De asemenea, din punct de vedere ecologic, este sigur. Ibricul
poate fi fără capac sau cu capac de aluminiu și oferă posibilitatea
de a încălzi laptele chiar și în cuptor. Întreținerea se face cu ușurință,
se spală ușor.
Cele mai des întâlnite ibrice sunt cele din oțel inoxidabil și otel carbon emailat. Aceste materiale
interacționează minim cu apa, sunt durabile și ușor de îngrijit.
Mai există și ibrice smălțuite. Din punct de vedere al
securității, acesta este o opțiune bună. Singurul avantaj al ibricului din
email, comparativ cu inoxul, este varietatea de culori. Ele sunt perfecte
pentru ceai cu infuzor.
Volumul ibricelor
pentru lapte variază între 1 și 4,5
litri. Un ibric bun pentru un aragaz ar trebui să aibă un fund compact. Acest
element mărește durata de viață a ibricului și reduce riscul de ardere a
metalului, mai ales în cazul în care apa se evaporă întâmplător. În plus,
fundul dublu distribuie căldura mai uniform, iar laptele sau ceaiul se fierbe
mai repede.
Mânerul poate
fi fixat cu șuruburi sau turnat. Din punct de vedere al siguranței,
cele turnate sunt mai bune, mai sigur de ținut în mână. Mânerul ibricului
este realizat dintr-un material cu
conductivitate termică scăzută (silicon, bachelită sau alt polimer
rezistent la căldură). Dacă mânerul este detașabil, acesta este atașat la
corpul ibricului printr-un șurub și garnituri izolatoare speciale.
Capacul ibricului se închide strâns pentru a nu cădea în
momentul în care îl înclini și este prevăzut cu o supapă pentru eliberarea aburului. Avertizarea sonoră va anunța că
apa sau laptele fierbe.
Infuzor pentru
ceai și cafea
Este realizat din sticlă borosilicată transparentă, cu un
grad mare de rezistență la șocuri termice (180 grade) și oțel inoxidabil.
Infuzorul prezinta o gură de scurgere, un capac de culoare argintiu din oțel
inoxidabil, un piston în interior și baza din silicon, pentru a proteja
suprafețele pe care este folosit. Se adaugă apă fierbinte, apoi ceaiul sau
cafeaua. După 3-4 minute, cu ajutorul apăsării pistonului, particulele de cafea
/ ceai vor rămâne la baza vasului. Creat pentru o utilizare zilnică nu-și
pierde din caracteristici în timp. Se curăță extrem de facil sub jet de apă.
Capacitate: 350
ml, 500 ml, 600 ml, 800 ml.
Material: Oțel inoxidabil
și sticlă borosilicată.
Mecanism
deschidere: Cu capac.
Este fabricat din materiale prietenoase cu natura, fără
PFOA, PLUMB sau CADMIU.
Ceainic din
sticlă cu corp și infuzor din oțel inoxidabil
Este realizat din sticlă borosilicată transparentă cu un
grad mare de rezistență la șocuri termice (180 grade). Acesta prezintă o gură
de scurgere, capac, mâner și infuzor interior din oțel inoxidabil de
înaltă calitate. Se adaugă ceaiul în infuzor și apoi apă fierbinte. După 3-4
minute se poate savura ceaiul. Creat pentru o utilizare zilnica nu-și pierde
din caracteristici în timp. Se curăță extrem de facil sub jet de apă și nu
ruginește.
Capacitate: 750 ml,
900 ml, 1 l, 1,1 l.
Material: Sticlă
borosilicată si oțel inoxidabil.
Mecanism
deschidere: Cu capac.
Ceainic din otel inoxidabil, cu
fluier
Este ușor și sigur de utilizat datorită mânerului din
plastic termorezistent, cu înveliș soft-touch, care nu-i permite acestuia să se
încingă. Fluierul avertizează sonor atunci când apa fierbe. Este realizat
din oțel inoxidabil de înaltă calitate, cu capac, are o perioadă lungă de
viață, chiar daca este utilizat zilnic. Ceainicul are 23 cm înălțime, un
diametru de 20 cm și o capacitate de 3 litri. Se poate folosi pe orice sursă de
caldură, mai puțin pe plita cu inducție.
Capacitate: 3 litri.
Material: Otel
inoxidabil.
Material mâner:
Plastic termorezistent.
Mecanism deschidere: Cu capac.
Cum se ascute corect
un cuțit
Toate
cuțitele, dar mai ales cele care se folosesc zilnic, de regulă cuțitul
bucătarului (Chef), trebuie ascuțite o dată la câteva săptămâni, în funcție de
cât de intens sunt folosite.
Cuțitele
boante sunt adesea mai periculoase decât cele ascuțite, deoarece este nevoie să
se aplice mai multă presiune, ceea ce poate face cuțitul să alunece.
În cele mai
multe seturi de cuțite se primește și o pilă cu mâner, cu aspect de tijă
perfect dreaptă. Acea pilă NU este pentru ascuțire. Pila din seturile de cuțite
este pentru îndreptarea lamei. Majoritatea cuțitelor au o lamă ușor flexibilă,
care, pe măsură ce este utilizată, se strâmbă pe alocuri. Pentru a îndrepta
lama folosind această pilă, se ține pila vertical pe o cârpă sau un material
antiaderent, cu mânerul în sus, și se trage cuțitul pe o latură și pe cealaltă,
alternativ, la un unghi de 20 de grade, folosind o presiune constantă.
Pentru ascuțire există mai multe metode:
- Se poate folosi un ascuțitor de cuțite (de tipul celor cu 1-2 fante), prin care se trece cuțitul perfect drept de câteva ori, întai prin fanta mai dură, apoi prin cea fină, pentru definire. Unele ascuțitoare contin și un dispozitiv pentru ascuțit foarfeci.
- Dacă însă cuțitul este foarte bont sau se dorește să fie cu adevărat ascuțit, e ideal să se folosească o piatră de ascuțire. Se lasă piatra de ascuțit cuțite în apă pentru 10-15 minute înainte de utilizare, apoi se trece cu lama pe ea la unghi de aproximativ 20 de grade, ținând cu o mână de mâner, iar cu cealală de exteriorul lamei (există dispozitive suport, care, montate pe lama cuțitului sau pe piatră, ușurează păstrarea unghiului de ascuțire). Se repetă procedeul, alternând de fiecare dată laturile lamei cuțitului, iar daca se simtă că piatra nu e suficient de udă, se umezește din nou cu apă.
Cum se sterilizează borcanele pentru conserve
Borcanele cu etichetă trebuie puse la înmuiat în apă
călduță, circa o oră.
Eticheta se îndepărtează prin răzuire cu un burete aspru
de bucătărie (chiar de sârmă), insistând cu răzuirea pentru a îndepărta și
urmele de lipici rămase pe sticlă.
Se așează în apă borcanele și capacele și se lasă la
clătit câteva minute.
Se freacă bine cu un burete moale, atât în interior, cât și
la exterior.
Clătirea borcanelor trebuie făcuta temeinic, cu apă din
abundenăț (chiar 2-3 ape). Nu este voie să rămână detergent în borcane sau pe
capace. Ultima apă de clătire este întotdeauna rece.
Borcanele spălate și clătite se scurg câteva secunde și
se așează, cu gura în sus, în tava în care urmează a fi sterilizate. Capacele
se pun și ele în aceeași tavă.
Cuptorul trebuie să fie rece. Tava cu borcane și capace
(încă umede, cu picăturile de apă rămase de la ultima clătire) se introduce în
cuptorul rece și se pornește căldura (electrică sau pe gaz) la 150 de grade C
(cu ventilație).
După circa 15 minute se vede prin geamul cuptorului cum încep
să sfârâie stropii de apă de pe borcane (se evaporă).
Din acel moment se mai lasă fix 1 minut. Ele nu
apucă să ajungă la 150 de grade C în acest timp. La 105 – 110 de grade C se
face sterilizarea optimă.
Se oprește căldura cuptorului și se întredeschide ușa
acestuia, lăsând borcanele și capacele să se răcească încet.
Cum se fierb (sterilizează) conservele la Bain Marie
Borcanele cu legume sau compot pentru iarna trebuie
fierte în baie de abur și apă. Unele doar pentru sterilizare suplimentară
(zacusca, bulionul, tocana de legume, ketchupul) iar altele pentru gătirea,
fierberea propriu-zisă (compoturile, legumele crude în apă cu sare sau în bulion
etc).
Conservele se pot fierbe pe aragaz sau la cuptor. În
fabrici se folosesc autoclave industriale (sub presiune) care ating peste 130
de grade C.
Prin acest procedeu de supra-sterilizare sunt omorâte
toate microorganismele (bacterii, spori de mucegai sau fungi) iar conservele
vor rezista câțiva ani.
Etapa aceasta nu scutește însă de sterilizarea borcanelor
și capacelor înainte de a fi umplute.
Ce este Bain Marie?
În Ardeal și Banat operațiunea se numește „dunstuleală”
sau „dunstălit”, „dunstulit” sau „dustulit” (din lb. germana, Dunst =
abur). Din limba franceză vine expresia „Bain Marie” care se
pronunta „ben mari” (nu „bei mari”, nu „bein mari” și nici „bei
marin”) și înseamnă „baia Mariei” – baie de apă (și abur).
Procedeul de fierbere în baie de apă și abur este unul
antic, fiind consemnat încă din secolul 5 Î.Hr. de Hipocrate și, mai târziu, de
Teofrast. Numele „Bain Marie” se pare ca provine de la cel al unei
femei-alchimist, Marie la Juive (Maria Evreica) care a trăit în secolul 3 Î.Hr.
Bain de Marie s-a prescurtat în Bain Marie.
El presupune o instalație compusă din două recipiente,
separate de un lichid (apă, ulei), fierberea conținutului făcându-se indirect,
datorită căldurii lichidului din jur. Dacă cu apa se pot atinge 100 de grade C,
cu ulei se poate trece de această temperatură, acesta încălzindu-se și până la
200 de grade C.
În cazul sterilizării
avem borcanele (cu conținutul lor) și cratița mare, în care acestea se așează. Între
ele este stratul de apă. Această fierbere este blândă, conținutul borcanelor încălzindu-se
treptat și uniform.
Sterilizarea
conservelor la Bain Marie
Borcanele umplute se închid ermetic cu capace metalice.
Nu se pune apă mai sus de ¾ din înălțimea borcanelor.
Ca o precauție, borcanele pot fi înfășurate individual în
coli de hârtie (ziare) sau cârpe, pentru ca, în cazul în care unul explodează
(foarte rar), cioburile să nu fie proiectate și în celelalte borcane, ele fiind
oprite de manșonul de hârtie.
Într-o cratiță încăpătoare, largă (în funcție de numărul de
borcane care trebuie să încapă în ea) se așterne pe fundul ei o cârpă de bucătărie.
Se pun borcanele pe cârpă și se toarnă apă rece până la ¾
din înălțimea lor, niciodată până la buza borcanului sau peste nivelul
capacului.
Deasupra borcanelor se așează o a doua cârpă (udată) sau
o hârtie de copt pusă dublu, mototolită și umezită. Este nevoie de acest
„capac” pentru a crea o temperatură constantă în jurul conservelor și pentru a
„ridica” temperatura din jur la peste 100 de grade C. Dacă apa fierbe la 100 de
grade C, aburul atinge ușor 130 de grade C (poate ajunge și la 400 de
grade C dacă este abur uscat).
Întreaga “instalație” se pune pe aragaz, la foc mic-mediu,
și se așteaptă momentul în care apa din cratiță începe să fiarbă (va dura circa
40-50 de minute până ce ajunge totul la punctul de fierbere).
Din acel moment se cronometrează 30-60 de minute (în
funcție de indicațiile rețetei).
Apoi se stinge focul și se trage cu grijă cratița deoparte.
Se învelește imediat cu un prosop gros curat (sau cu o pătură)
și se lasă câteva ore, să se răcească încet (durează și peste 6 ore).
Sterilizarea
conservelor la cuptor la Bain Marie
Durează de 2 ori mai mult decât cea la foc deschis, pe
aragaz, însă este mai comodă.
Cuptorul trebuie să fie rece când se introduce în el cratița
cu conserve și apă.
Borcanele se pregătesc exact ca și mai sus, minus partea
cu acoperitul. În cuptor căldura este distribuită și de sus, în mod omogen.
Se închide ușa cuptorului și se porneste căldura. Daca se
folosește cuptorul electric – se setează la 150 de grade C, daca e pe gaz se
pornește la căldura medie spre mică.
Se urmărește momentul în care apa din jurul borcanelor începe
să fiarbă (durează mai mult de o oră până ajung la fierbere). Din acel moment
se scade temperatura la 120 de grade C și se cronometrează 30-60 de minute (în
funcție de indicațiile din rețetă).
Se închide sursa de caldură a cuptorului, se
întredeschide ușa lui și se acoperă oala cu borcane cu un prosop gros. Se lasă
la răcit câteva ore, cu ușa întredeschisă.
Sterilizarea
conservelor la cuptor – la sec – fără Bain Marie
Cuptorul trebuie preîncins la 115-120 de grade C.
Borcanele, spălate și sterilizate, se așează pe tava
cuptorului și se umplu cu preparatul fierbinte (cald). Apoi se închid ermetic
cu capacele din dotare.
Tava cu conserve se introduce în cuptorul încins la 115 grade
C și se lasă 30-40 de minute la sterilizat.
Apoi se decuplează cuptorul – fără să se deschidă ușa
acestuia – și le lasă totul la răcit lent 4-5 ore (sau peste noapte).
Borcanele răcorite complet se pot așeza în camară. Fiind supra-sterilizate, pot rezista chiar și 2-3 ani.
Este bine să se folosească mănuși de cauciuc. Trebuie
avut grijă să nu se mai atingă interiorul borcanelor sau al capacelor
sterilizate, încercând sa fie apucate doar la exterior.
Borcanele și capacele sterilizate nu se mai șterg cu cârpe
de bucătărie, chiar dacă mai prezintă stropi de apă. Carpele le contaminează. Mai
bine se bagă un pic la cuptor ca să se evapore picăturile.
Sterilizarea se va face în asa fel încât borcanele să fie
umplute în cel mai scurt timp. Nu se sterilizează azi și se umplu mâine, pentru
că se contaminează din nou.
Borcanele trebuie să fie complet răcite înainte de le
umple. Răcirea lor durează poate 30-40 de minute, însă după aceea trebuie
imediat umplute.
Gemurile, zacusca, bulionul și ketchupul se îmbuteliază
fierbinți, în borcane sau sticle reci. Din acest motiv, borcanele se așeazpă pe
o tava metalică, menită să preia și să disipeze căldura și să prevină crăparea
borcanelor (în locul tăvii, se pot pune lame de cuțit sub fiecare borcan).
Imediat după umplere, se înșurubează capacele și se strâng
bine.
Borcanul se întoarce cu fundul în sus pentru a depista
etanșeitatea capacelor (pentru a se depista eventualele scurgeri).
Borcanele mari sau putinile pentru murături nu se
sterilizează. La murături este nevoie de bacterii care să inițieze procesul de
fermentație. Ele trebuie însă spălate bine și clătite cu apă din abundență.
Unele conserve necesită sterilizare și după îmbuteliere (fierbere
la Bain Marie sau la încălzire la cuptor):
- zacusca (de vinete, cu fasole boabe, de dovlecei, de
fasole verde păstăi, de ciuperci),
- prune murate cu oțet,
- ardei copți la borcan,
- vinete coapte (la borcan, în bulion),
- fasole păstăi la borcan (simple sau în suc de roșii),
- bulionul de casă,
- ketchup de casa,
- roșii întregi (la borcan, în bulion, pentru pizza),
- ghiveci de legume,
- zarzavat pentru ciorbe (simplu sau în suc de roșii),
- pasta de ardei copți cu usturoi (liuteniță),
- dovlecei la borcan,
Surse
savoriurbane.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu