Sirop de cătină

1 l sirop ce cătină

Ingrediente

500 g cătină, 500 g zahăr, ½ baton de vanilie (1 linguriță extract sau 1 plic de zahăr vanilat), 750 ml apă.

Mod de preparare

Cătina se curăță de crengi și frunze, precum și de insecte sau alte impurități, se spală, se lasă la scurs și apoi se pun fructele pe șervețele absorbante până se uscă complet. Se pune cătina într-o cratiță adecvată și se fierbe, aproximativ 6-8 minute, în 750 ml apă, până se deschide un pic la culoare și se înmoaie. Se pune cătina caldă (dar nu fierbinte) într-un blender sau mixer și se mărunțește până se transformă în pastă. Se trece această pastă printr-o sită deasă. Semințele se aruncă. Se adaugă zahărul și vanilia peste pasta de cătină și se pune totul la fiert pentru aproximativ 8-10 minute (la foc mic-mediu), până scade un pic și devine transparent și portocaliu. Se îmbuteliază siropul fierbinte de cătină în sticle sterlizate cu ajutorul unei pâlnii, printr-o mică strecurătoare, care să rețină eventualele mici fragmente de coajă rămase în sirop. Se închid imediat sticlele cu capacele din dotare (sterilizate și ele). Sticlele cu sirop de cătină se păstrează în cămară și rezistă bine peste 2 ani.

Se consumă diluat cu apă în raport de 1:4 – 1:5, la 50 ml de sirop se pun 200-250 ml de apă plată sau minerală.

Sirop de căpșuni, zmeură, vișine, afine, mure - fără fierbere

3,5 kg sirop de căpșuni nefiert

Ingrediente

1 kg căpșuni (sau alte fructe, cântărite curățate), 10 g sare de lămâie, 700 ml apă rece, 2,250 kg zahar tos.

Mod de preparare

Acest sirop de căpșuni nefiert se prepară în 2 etape:

ziua 1

Se spală căpșunile cât timp au încă codițele, apoi se curăță și se așează într-un castron curat. Se zdrobesc, cu blenderul sau cu mixerul vertical, tranșe de căpșuni, transformându-le într-o pastă aromată. Se așează piureul de căpșuni într-un vas încăpător de plastic și se amestecă cu 700 ml de apă și 10 g de sare de lămâie. Se acoperă castronul cu un tifon curat și se lasă în cămară (nu în frigider) 24 de ore.

ziua 2

Se amestecă conținutul castronului și se strecoară printr-o sită fină. Se apasă ușor, ca să treacă și pulpa de căpșuni (fără sâmburi). Se cântărește lichidul obținut după filtrare. Se pune câte 1,5 kg zahăr la fiecare kg de sirop filtrat. Se toarnă zahărul peste sirop și se amestecă aproximativ 15 minute, ca să se dizolve, pentru că se formează o soluție suprasaturată. Se verifică cu spatula de lemn dacă mai sunt cristale de zahăr și se mai filtrează o dată siropul (de data aceasta cu zahărul în el) prin tifon pus dublu într-o strecurătoare. Siropul este gros, vâscos și extraordinar de aromat.

Se spală bine sticlele și se sterilizează în cuptor. Se introduc ude în cuptorul rece, așezate pe o tavă și se setează cuptorul la 150 de grade C. Când stropii de apă au început să sfârâie se cronometrează 2 minute. Se lasă sticlele să se răcorească complet și apoi se umplu cu sirop de căpșuni cu ajutorul unei pâlnii.

Sticlele nu se capsează, ci se leagă cu strat dublu de tifon. Se acoperă fiecare sticlă cu pătrate de tifon (puse în strat dublu), fixate cu elastice. Atât, pentru că se va forma un dop gelatinos natural, care va etanșa siropul de aerul din jur. Din cauza faptului că este legat cu tifon, el va scădea ușor în timp, formând un dop gelatinos natural (pe gâtul sticlei). Când se dorește să fie consumat siropul, este suficient să se împingă dopul natural cu coada unei lingurite. Are nevoie de 2-3 luni de maturare și poate fi păstrat în cămară timp de 2-3 ani.

 

Sirop de mentă

1 l sirop de mentă

Ingrediente

30-40 g frunze de mentă (4 mâini de frunze), 800 g zahăr, 600 ml apă, 40 ml suc de lămâie

Mod de preparare

Frunzele de mentă proaspăt culese se spală si se curăță de tijă, pentru că sunt folosite doar frunzele. Acestea se pun într-un blender, împreună cu jumătate din cantitatea de zahăr și se mărunțesc. Se amestecă apoi și cu restul de zahăr. Vasul se acoperă cu un ștergar de bucătărie și se lasă 2-3 ore la macerat. Se adaugă apa și lămâia și se mai lasa 2-3 ore la macerat. Siropul de mentă se pune într-o cratiță (sau oală mai largă) și se pune la fiert. Se cronometrează circa 2-3 minute din momentul în care începe să clocotească, apoi se trage deoparte. Nu trebuie fiert mai mult, ci doar până se dizolvă tot zahărul. Se strecoară cu o sită deasă, căptușită cu un tifon sau un material capabil să preia bucățelele de frunze de mentă. Siropul strecurat se pune din nou la fiert și se lasă până se leagă și devine ca o miere subțire (aproximativ 5 minute). Se îmbuteliază în sticle sau borcane sterilizate și se păstrează în cămară. Dacă se desface o sticlă, ulterior se va păstra în frigider.

Menta de grădină sau de pădure se poate culege pe tot parcursul verii. Siropul este concentrat și se dilueaza cu apă, în momentul în care este consumat, în funcție de gustul fiecăruia. 

Sirop de muguri de brad cu lămâie

1 l sirop de muguri de brad cu lămâie

Ingrediente

150 g muguri de brad (sau ace), 1,5 l apă, 1 kg zahăr, 1 lămâie.

Mod de preparare 

Mugurii de brad sunt practic capetele ramurilor respectiv crenguțele nou apărute primăvara. Se culeg, se cântăresc și se clătesc bine cu apă rece și se lasă să se limpezească (Dacă se folosesc rămurele de brad mature, se desprind acele de pe ele).

Se lucrează în 2 etape, desfășurate în 2 zile consecutive.

În prima zi se prepară infuzia de ace de brad. Se ia o oală de minimum 4 l și se pune în ea 1,5 l de apă rece.  Se pune oala cu apă la fiert și, când a început să clocotească, se adaugă mugurii de brad, se stinge imediat focul și se acoperă oala cu un capac. Se lasă totul nemișcat peste noapte (minimum 8 ore).

A doua zi se ridică capacul și se verifică aroma intensă de brad. Se adaugă în oală 1 kg de zahăr și o lămâie tăiată în felii. Se amestecă totul. Se pune oala cu sirop pe foc și se aduce totul la fierbere la foc moderat. Se amestecă ocazional. Trebuie urmărită consistența și culoarea siropului: să devină ușor mai gros (nu ca mierea) și să-și schimbe culoarea din incolor în roșiatic (nu maro, caramelizat). Se stinge focul și se trage oala deoparte. Se lasă siropul de brad la răcit aproximativ 30 de minute, amestecând ocazional în oală. Se strecoară cu grijă siropul și se toarnă în sticle curate, cu capac, sau borcane de 400 ml sau sticle cu gură mai largă, în care s-au pus, în prealabil feliile de lămâie. Se închid imediat cu capace și se lasă la răcorit.

Se consumă cu apă rece plată sau minerală și cuburi de gheață, sau pus în ceai. Lămâia (mai ales coaja) îi dă o notă de prospețime care duce cu gândul la limonada naturală. Este un sirop concentrat (nu suc) care, la momentul consumului, se diluează cu apă în proporție de 1:8 sau 1:10. Adică la 100 ml de sirop se pun 800 – 1000 ml apă.

Sirop de muguri de brad cu miere

750 ml cu sirop de muguri de brad cu miere

Ingrediente

circa 150 g muguri de brad, circa 600 ml miere naturală de albine.

Mod de preparare 

Mugurii de brad sunt practic capetele ramurilor adică crenguțele nou apărute primăvara. Se recunosc ușor prin culoarea verde deschis și țepii moi (acele lor nu sunt încă rigide). Se culeg acești „ciucurei” verzi și fragezi și se clătesc bine cu apă rece. Trebuie limpeziți pentru că au praf și mici insecte. Apoi se scurg și se lasă câteva ore la zvântat, pe un ștergar curat. Este foarte important ca mugurii să fie bine uscați, deoarece apa duce la fermentarea acestui sirop cu miere. Se pregătește un borcan curat și bine uscat, precum și mierea de albine. Se pun în borcan straturi de muguri de brad, care se acoperă cu miere. Se continuă până ce s-a umplut borcanul. La final se trântește ușor borcanul de masă, ca să iasă bulele de aer dintre straturi. Apoi se închide ermetic borcanul.

Borcanul cu miere și muguri de brad poate fi ținut în frigider sau în cămară (dacă acesta este răcoroasă și întunecată). Timpul de macerare este de circa 1 lună. La câteva zile, este bine să fie agitat borcanul, pentru a se omogeniza extractul. Mierea se va subția, iar siropul va deveni mai fluid decât a fost la început și se va tulbura ușor.

După o lună, se strecoară siropul și poate fi mutat în sticle curate, cu gura largă, sau tot în borcane. Acestea se păstrează peste 1 an în frigider sau într-o cămară rece. Acest extract natural de muguri de brad macerați în miere se consumă direct concentrat (cu lingurița) în afecțiuni respiratorii (tuse, faringită, laringită, bronșită etc.).

Siropul de miere cu muguri de brad poate fi folosit și pe post de îndulcitor în ceaiuri sau poate fi diluat cu apă plată sau minerală și consumat ca băutură răcoritoare. 

Acest sirop de muguri de brad cu miere este singurul care păstrează proprietățile terapeutice ale coniferelor, datorită faptului că nu este tratat termic. Uleiurile volatile din brad sunt cele care au efect bronhodilatator (ușurează respirația), iar acestea se pierd prin fierbere, se evaporă. Și vitaminele sunt distruse prin fierbere. Uleiurile aromatice din conifere sunt utilizate de mii de ani în tratarea anumitor boli respiratorii, dermatologice sau pentru relaxarea sistemului nervos. Acest sirop face și poftă de mâncare copiilor (peste 2 ani), dar trebuie administrat cu precauție, din cauza mierii, care poate declanșa botulinism infantil.

Sirop de soc

1 litru de sirop de soc.

Ingrediente

15-20 de flori de soc, 500 ml apă, 500 g zahăr, zeama și coaja de la 1 lămâie mare

Mod de preparare

Ciorchinii de flori de soc se spală în apă rece pentru a îndepărta praful și diferitele insecte. Se lasă apoi la scurs. Se aleg florile de pe tije. Florile deschise sunt cele care se desfac mai ușor de pe tijă.

Sirop de soc cu zahăr

Se pun pe foc zahărul, apa și cojile de lămâie. Se lasă siropul să fiarbă 10 minute, la foc mic. Se stinge focul și se adaugă zeama stoarsă de lămâie. Se lasă totul la răcit până ajunge la temperatura camerei. Se adaugă apoi florile de soc și se acoperă oala cu o farfurie. Se lasă acest sirop de soc la macerat la rece (în cămară răcoroasă 3-4 zile sau la frigider 5-6 zile). Se strecoară florile. Se îmbuteliază totul în sticle sterilizate. Se umplu sticlele până sus și se închid cu capacele.

Sirop de soc cu miere sau îndulcitori pentru diabetici

Se pune pe foc apa și cojile de lămâie. Când ajunge la fierbere se lasă 5 minute apoi se oprește focul. Se lasă totul la răcit. Se adaugă îndulcitorul (zaharină - pudră sau lichidă - sau ștevia - pudră sau lichidă - sau mierea), și zeama de lămâie, după gust. Se adaugă florile de soc și se acoperă oala cu o farfurie. Se lasă la macerat la rece (cămară răcoroasă 3-4 zile sau frigider 5-6 zile). Se scoate oala cu sirop de soc de la rece și se strecoară florile.

Varianta de sirop fără zahăr, respectiv cu miere sau îndulcitori, nu rezistă în sticle. Pentru a rezista are nevoie de o proportie de zahăr-apă de 1:1, altfel siropul se va strica, se va acri sau va mucegăi. Se toarnă siropul rece, cu o pâlnie, în pungi pentru cuburi de gheață. Se leagă pungile și se pun la congelator. Rezistă fără probleme și mai mult de 1 an la congelator.

 

Sirop de trandafiri de Damasc (Rosa X Damascena)

800 ml sirop de trandafiri

Ingrediente

160 g petale de trandafiri (10-12 flori mari), 500 g zahăr, 600 ml apă, zeama de la 1 lămâie.

Mod de preparare

Se pregătesc ingredientele: trandafirii, zahărul și lămâia. Se spală trandafirii și se scutură. Se scot petalele cu grijă, să nu se rupă petalele. Într-o cratiță, se pun la fiert la foc mic 600 ml apă și petalele de trandafir. Se lasă să fiarbă circa 5 minute. În acest timp petalele s-au albit aproape complet. Culoarea și aroma lor au trecut în apa în care au fiert. Se strecoară lichidul și se storc bine petalele. Nu se aruncă, pentru că mai este nevoie de ele. În lichidul rămas se adaugă zahărul și zeama de lămâie și se pune oala înapoi la fiert. Nu se adaugă felii de lămâie, ci doar sucul. Coaja de lămâie dă o cu totul altă aromă siropului, amestecându-se cu parfumul natural al trandafirilor. Se lasă la fiert circa 10 minute, până se îngroașă siropul, fără să se dea foc foarte mare, pentru că se caramelizează și își schimbă complet gustul. Se stinge focul, se adaugă petalele și se pune repede capacul pe oală. Se lasă așa peste noapte. A doua zi se pune oala pe foc și se mai dă un singur clocot. Apoi se strecoară totul printr-o sită sau un ștergar de bucătărie. Se toarnă siropul de trandafiri, cu o pâlnie, în sticle care se închid ermetic, cu capace sau dopuri.

Siropul de trandafiri se diluează cu apă plată sau minerală, în proprorție de 1:6 până la 1:8, în funcție de cât de aromat și de dulce se dorește să fie sucul. Se servește rece, cu cuburi de gheață.

În varianta de sirop cu mai puțin zahăr, respectiv cu miere sau îndulcitori, acesta nu rezistă în sticle puse în cămară. Pentru a rezista are nevoie de zahăr. Sub cantitatea de zahăr indicată în rețetă siropul se va strica, se va acri (va fermenta) sau va mucegăi. De aceea, după ce se curăță petalele și se fierb 10 minute, se lasă la răcorit. A doua zi se strecoară sucul și se îndulcește cu zaharină, ștevie sau miere, după gust. Apoi se toarnă cu pâlnia în pungi pentru cuburi de gheață. Se leagă pungile și se pun la congelator. Acest sirop rezistă fără probleme și mai bine de 1 an la congelator. În varianta cu zahăr, în schimb, nu merită să fie pus la congelator, pentru că stă foarte bine și pe raftul din camară.

 

Sirop (miere) de păpădie

1 l de miere de păpădie

Ingrediente

100 g flori deschise de păpădie, 1 l apă rece, 1 kg zahăr tos sau zahăr brun, nerafinat (va fi mai închisă la culoare), 1 lămâie.

Mod de preparare

Pentru recoltare florile trebuie sa fie cele galbene, tinere, deschise (să fie o zi cu soare), nu cele care au format deja seminte si puf alb, și dintr-un loc nepoluat, nu de pe o stradă circulată. Florile de păpădie, proaspăt culese, se cântăresc și apoi se spală într-o sită, ca să nu rămână nici insecte și nici praf. Se pun într-o cratiță cu 1 l de apă rece și se pun la fiert la foc mic. Din momentul în care încep să fiarbă se lasă 2-3 minute, apoi se stinge focul. Se acoperă cratița cu un capac sau cu o farfurie și se lasă la răcit și infuzat peste noapte. Se ia o strecurătoare și se dublează cu un tifon sau cu o cârpă curată. Se trece totul prin sită. Florile se storc bine cu mâna protejată cu mănuși de cauciuc. Lichidul gălbui strecurat se toarnă într-o cratiță încăpătoare. Peste el se adaugă 1 kg de zahăr. Se adaugă și zeama stoarsă de la o lămâie. Aceasta previne cristalizarea și adaugă un gust acrișor și o aromă specifică. Cratița cu sirop de papadie se pune la fiert la foc foarte mic, timp de aproximativ 20 de minute, amestecând ocazional, până scade și se îngroașă un pic, dar fără să se caramelizeze sau cristalizeze (în acest caz se adaugă un pic de apă și din nou la fiert). El se va închide la culoare în timpul fierberii, devenind ca și chihlimbarul. Siropul sau mierea de păpădie se păstrează în sticluțe sau borcane închise, în frigider.

Siropul (mierea de păpădie) se poate bea ca suc, diluat cu apă minerală sau plată sau se poate mânca pe pâine, cu un, ca o miere obișnuită. Se poate folosi pentru turta dulce, în loc de miere. Seamănă foarte bine cu mierea, și la aspect, și la consistenta, și e dulce, de aceea a fost denumită miere de păpădie (Löwenzahnhonig (germană), Dandelion honey (engleză) sau Pitypangméz (maghiară).

Îndulcitor și gelifiant natural din mere proaspete

Se prepară un decoct (fiertură) pornind cu mere întregi, de la care se folosește atât sucul proaspăt stors cât și cojile și cotoarele. Acestea din urmă conțin cea mai mare cantitate de pectină – acel gelifiant natural care ajută la „legarea” gemului sau dulceții. Merele au atât rol de îndulcitor natural, cât și de liant sau agent de gelificare. Pectina este mai concentrată în merele verzi (necoapte) decât în cele coapte dar, în cazul de față, important este conținutul lor de fructoză (dulceața lor), așa că se aleg mere potrivit de coapte: nici chiar verzi dar nici foarte dulci.

Ingrediente

Pectină naturală din mere

1,2 kg mere potrivit de dulci, zeama de la ½ de lămâie.

Mod de preparare

Se spală merele și se îndepărtează codițele. Se decojesc merele în strat subțire cu un peeler, apoi se feliază cu dispozitivul special care îndepărtează și cotorul. Într-o cratiță se pub cojile și cotoarele. Separat se pun feliile de măr. Se folosește un storcător lent pentru a presa feliile de măr decojite (poate fi și cu centrifugă). Se obțin circa 700 ml de suc natural de mere, care se amestecă imediat cu zeama stoarsă de la o jumătate de lămâie (are rol antioxidant). Cantitatea de suc natural obținută variază în funcție de cât de zemoase sunt merele și de performanțele aparatului de stors (juicer). Se toarnă sucul de mere peste cojile și cotoarele din oală și se pune totul pe foc mediu.

Se aduce totul la fierbere și se amestecă ocazional, la început, și constant, spre final, ca să nu se prindă. Din momentul în care totul a ajuns la fierbere, se reduce focul la minimum și se lasă să fiarbă circa 15 minute. Dacă se face o porție dublă sau triplă va dura ceva mai mult (20-35 de minute), în funcție și de dimensiunile cratiței. Se stinge focul și se trage cratița deoparte. După vreo 10 minute de răcorire se trece totul prin sită deasă. Cojile, căsuțele și semințele de mere au rămas sus. Se obțin circa 350 g de decoct de mere cu pectină naturală. Aceasta poate fi păstrată la frigider (în cutie închisă) aproximativ 1 lună.